INTERVIU aktual24 / Dorin Dobrincu, istoric: „Armata României nu-și face planuri de apărare contra rușilor pe Prut. Planurile prevăd apărarea la sute de kilometri în interior, pe Carpați și pe Milcov“

Statul centralizat este anacronic si disfunctional, genereaza clivaje tot mai mari intre diversele parti ale tarii, iar singura sansa a Romaniei de a-si eficientiza dezvoltarea este regionalizarea, afirma istoricul Dorin Dobrincu, presedintele asociatiei „Miscarea pentru Dezvoltarea Moldovei“, intr-un interviu acordat aktual24.ro.

Privita dinspre Iasi, problema este de-a dreptul dramatica si se observa, in discursul intelectualului moldovean, o exasperare care de la Bucuresti, Timisoara ori Cluj poate parea chiar surprinzatoare. Dinspre Moldova vine un puternic sentiment al discriminarii, o frustrare si o indignare care scapa clasei politice „de la Centru“, dar care poate capata chiar forme azi imprevizibile.

Reporterul aktual24.ro a descoperit, in dialogul cu istoricul Dorin Dobrincu – in acelasi timp cercetator la Institutul A.D. Xenopol din Iasi, fost director general al Arhivelor Nationale ale Romaniei –, o problema majora ignorata complet de politicienii de la Bucuresti, incepand chiar cu presedintii tarii in ultimii 30 de ani. Moldova se vede iar – a cata oara? – data la o parte, mintita si privita ca entitate sacrificabila de elitele politico-militare ale Romaniei.

– Iohannis i-a mintit in fata pe moldoveni in 2018, cand cauta voturi pentru al doilea mandat si le spunea ca sustine construirea autostrazilor, dar intai e nevoie sa scape de PSD, care e obstacolul major in calea marilor proiecte. Un an mai tarziu, dupa ce se vedea reales, Iohannis batea palma tocmai cu „obstacolul major“, iar pe la Iasi n-a mai catadicsit sa treaca de peste 4 ani.

– Autostrada A8, care e ceruta insistent si de mult timp de moldoveni si ar trebui sa lege regiunea de Europa Centrala prin traversarea muntilor spre Transilvania, a fost pusa pe hold de Bucuresti si nu se stie cand i se vor aloca fonduri, desi banii europeni exista.

– Autostrada A7, dintre Muntenia si Moldova, e in intarziere si foarte probabil nu va fi gata in 2026, conform termenelor fixate.

– Investitiile guvernului central in caile ferate din Moldova sunt o gluma proasta.

– Peste toate, discursul nonsalant al elitelor militare si politice de la Bucuresti privind cedarea Moldovei si retragerea pe linia Focsani-Galati in cazul in care rusii ajung pe Prut si ataca Romania, il face pe istoricul Dorin Dobrincu aproape sa-si piarda cumpatul.

Aici devine cel mai clar ca sentimentul de frustrare este justificat. Interlocutorul intreaba de ce mai platesc moldovenii bani pentru salariile si pensiile militarilor, pentru cumpararea de armament si toate celelalte, daca in cazul lor nu se pune problema sa fie aparati. Intrebarile curg dur, fara ca Dorin Dobrincu sa dea impresia ca-si face iluzia unui raspuns dinspre Bucuresti: „Ce popor suntem? Si care popor conteaza? Doar poporul din Bucuresti, doar cel din Ardeal? Si cu cel din Moldova ce facem? Il abandonam cu cinism?“. Chiar interlocutorul mentioneaza, spre final, ca niciun politician, nici de la Bucuresti si nici local, nu si-a aratat vreodata interesul fata de ceea ce au de spus intelectualii care propun regionalizarea. Nimanui, in politica romaneasca, nu-i pasa de solutii. Toata lumea e preocupata, in schimb, de voturi si imagine.

Cititi mai jos un dialog despre regionalizare, despre disperare, despre solutii, despre angoase si prejudecati si, in final, despre o propunere de reformare din temelii a statului roman, de jos si pana la cele doua camere ale Parlamentului.

Matei Udrea: Buna ziua, domnule Dorin Dobrincu, va multumesc pentru timpul acordat! As incepe cu o intrebare care poate parea ostila: vreti ruperea Moldovei de Romania? Asa ar putea interpreta destui romani, inclusiv din elitele politice, demersul dumneavoastra insistent pentru regionalizare.

Dorin Dobrincu: La o asemenea intrebare frontala raspund direct: nu, nu dorim ruperea Moldovei de Romania. Intrebarea dumneavoastra imi da ocazia, in acelasi timp, de a explica din nou chestiuni pe care noi, cei implicati in Miscarea pentru Dezvoltarea Moldovei, dar si in alte asociatii sau grupuri civice, le tot spunem de ani de zile. Daca sustinem schimbarea modului in care este guvernat teritoriul, a felului in care participa cetatenii din regiuni la guvernare, daca sustinem regionalizarea Romaniei, in mod particular daca suntem regionalisti, ei bine toate acestea nu inseamna ca suntem separatisti. Eu – alaturi de cei care se pronunta pentru reasezarea arhitecturii statului pe baze mai apropiate de modelul european al autoguvernarii – sustin ca avem nevoie de o Romanie puternica, insa una in care Moldova sa nu fie tratata ca fiica nedorita, abandonata in spatele unor linii care nu sunt intotdeauna doar imaginare. Ar fi bine sa nu uitam, cum prea adesea se intampla intre un 24 ianuarie si altul, ca Moldova a construit statul roman impreuna cu Valahia. Fara moldoveni, Romania pur si simplu nu ar fi existat! Daca unii par sa uite asta, noi nu vom ezita sa le reamintim. Fac parte dintr-o asociatie, dupa cum am amintit, situata pe pozitii ideatice liberale si democratice, europene si atlantiste. Atitudinile, initiativele si actiunile noastre publice probeaza inscrierea noastra, fara rest, in randul sustinatorilor statului de drept si ai societatii deschise. Pe aceste fundamente sta si angajamentul nostru pentru sustinerea cauzei Moldovei in interiorul statului roman. Ne-am considerat si ne consideram o voce a Moldovei intr-o vreme cand practic nimeni nu ii mai apara drepturile si interesele in interior. Iar asta s-a intamplat pentru ca i-a fost grav afectata coeziunea, pe de o parte prin masuri guvernamentale, prin inginerii administrative si identitare, iar pe de alta parte prin dezinteres din partea celor care, desi pretindeau ca o reprezinta, in fapt au uitat ca au o datorie fata de comunitatile locale si fata de comunitatea regionala.

Deci, nu sunteti separatisti. Dar izolationisti?

Nu suntem izolationisti, ci sustinatori ai iesirii din izolare, de conectare a regiunii noastre cu celelalte regiuni ale Romaniei. Avem multe exemple la indemana, dar cel mai cunoscut este, probabil, al implicarii noastre in sustinerea construirii de autostrazi catre vest si sud, asadar catre celelalte regiuni ale tarii, iar in primul caz in mod explicit spre Europa Centrala si de Vest. Agenda noastra este publica, la vedere. Ce spunem aceea si facem. Credem ca avem ceva de oferit spatiului public. Suntem cat se poate de interesati de ce se intampla cu aceasta tara si cu regiunea noastra. Adica vrem un viitor aici, nu in alta parte, pentru noi si copiii nostri.

Chiar zilele acestea faceti un turneu prin tara, unde lansati cartea „Regionalizarea. Catre un model de buna guvernanta a Romaniei“, al carei coautor sunteti. Este o tema care bantuie societatea romaneasca de vreo 20 de ani. Ce beneficii si ce dezavantaje ar aduce noua structura? Considerati ca ar trebui pastrate judetele, in aceasta formula? N-ar fi si mai multe randuri de sefi?

Subiectul regionalizarii – de regula legat de cel al regiunilor, al locului acestora in Romania postcomunista – a fost adus in spatiul public de intelectuali, care au constituit grupuri de reflectie, au initiat dezbateri, publicatii, cercetari, au produs lucrari importante. S-au alaturat demersului si politicienii, preponderent intr-un mod neserios, amatoristic, ceea ce a avut un efect paradoxal, pe de o parte sporirea fricilor existente in societate, construite cultural, iar pe de alta ducerea in derizoriu a subiectului. O dezbatere ampla, sustinuta si de buna credinta, cu argumente pro si contra in chestiunea regionalizarii ramane un deziderat in societatea romaneasca. Asta incercam noi sa stimulam inclusiv prin acest volum si prin lansarile organizate in diferite orase. Consideram ca este necesar sa discutam despre importanta guvernarii pe mai multe niveluri. In afara de palierul national, privilegiat in discursul public, in Romania s-a avut in vedere practic doar nivelul local si judetean. Nivelul regional a fost in dezbatere in anumite perioade, uneori si-a gasit locul in sistemul administrativ, insa pentru scurte perioade de timp.

Se spune ca asa a fost constituit statul, ca asta era ideea dupa care s-a construit Romania.

S-a invocat mereu ca aceasta este traditia noastra, desi toata lumea educata stie ca este vorba de un import de origine franceza, de acum un veac si jumatate, plantat in solul local. S-a repetat pana la saturatie si ca ar fi o pavaza impotriva disolutiei statului, ca si cum coeziunea nationala este posibila doar daca in spatele fiecarui cetatean sta un zapciu pocnind amenintator din harapnic. Natiunile moderne sunt comunitati de vointa, prin decizia partilor componente de a trai impreuna, in baza unor date care le fac sa-si doreasca asta, cu cetateni care sunt loiali pentru ca o fac din convingere, nu doar pentru ca sunt obligati. Inca din momentul incetatenirii ideii ca locul Romaniei era in Uniunea Europeana, in anii 1990, destui au realizat ca statul are nevoie de reforme care sa-l puna in acord cu principiile subsidiaritatii si al unei bune administratii, care diferentiau Uniunea de statele care bateau la usa ei. Insa pasii au fost timizi in Romania, dupa cum recunosc public, din varii motive, inclusiv politicienii. Guvernarea pe mai multe niveluri ar fi in avantajul comunitatilor.

De ce?

S-a observat ca guvernul central este prea departe si prea greoi pentru a rezolva probleme mici, in mod particular, ale comunitatilor locale sau judetene, in vreme ce comunitatile locale si judetene sunt prea mici, prea slabe pentru a rezolva probleme complexe, dar ignorate de guvernul central.

Regionalizarea este o necesitate pentru Romania. Ea are de-a face cu prezentul si cu viitorul, cu buna administratie, cu aducerea mai aproape de cetatean a jocului politic, cu dezvoltarea economica si sociala, cu deprinderea colaborarii la nivelul subnational. In acelasi timp, regiunile au radacini in trecut, chiar daca adeptii si practicienii ingineriei sociale au ignorat acest fapt. Ar fi o grava eroare ca intre regiuni sa fie trasate linii cu rigla, asa cum s-a procedat in secolele trecute in diverse spatii coloniale. Pentru o buna regionalizare nu ar trebui ocolita problema identitatilor locale si regionale, care s-au construit si s-au dovedit rezistente in timp, dupa cum nu pot fi ignorate limitele geografice sau de comunicatii. Aceste comunitati regionale nu vor fi autarhice, ele vor colabora intre ele, impreuna in interiorul statului national, la fel cum statul national colaboreaza cu alte state nationale sau federale in interiorul Uniunii Europene.

Spaimele privind regionalizarea sunt rezultatul unui mod de a intelege trecutul, prezentul si de a imagina viitorul. Este vorba in primul rand de conspirationism, avand la baza ideea ca ar fi cineva care ne impune sa facem asta pentru ca ne vrea raul, acesta fiind primul pas spre dezmembrarea tarii. In al doilea rand, este vorba de o lipsa de incredere in capacitatea oamenilor de a fi responsabili, de a-si gestiona mai bine problemele decat ar putea-o face cineva aflat la sute de kilometri distanta, care nu cunoaste problemele locale sau regionale si nu este interesat de gestionarea lor. Sunt multiple avantaje ale regionalizarii.

Vorbiti despre avantaje. Care ar fi?

In primul rand ar fi o administratie mai buna, care ar putea lua decizii mai rapide la un nivel unde statul centralizat s-a dovedit greoi si ineficient. In al doilea rand, regionalizarea ar permite refacerea si cresterea coeziunii la nivel subnational, participarea oamenilor la guvernare, la treburile cetatii, adica exercitarea calitatii de cetateni pe un palier nu doar ignorat, dar fragilizat sistematic, cu intentia vadita de a-l elimina. Regionalizarea poate face Romania mai democratica, cu locuitori mai implicati, mai cointeresati de bunul mers al treburilor… citește întregul interviu, AICI

interviu de Matei Udrea apărut în aktual.ro, 5 martie 2024

Devino membru MDM