de Ionel Boamfă
Anul 2024 este un an electoral în multe părți ale planetei, inclusiv în Europa și, mai cu seamă, în România. Din seria de consultări electorale la care cetățenii României sunt chemați să-și exprime opțiunile prin vot, ne vom opri asupra alegerilor europarlamentare.
La acest scrutin programat, la nivel național, la 9 iunie, românii au de ales 33 de membri care ne vor reprezenta în următoarea legislatură, în Parlamentul European. Parcurgând listele propuse de formațiunile politice, se constată intenția, nedeclarată, dar evidentă de (ne)reprezentare a Moldovei românești în forul legislativ paneuropean de la Strasbourg. Acest dezinteres, manifest, s-a regăsit, de fapt și la precedentele alegeri europene la care cetățenii țării au fost chemați la urne, începând cu 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană.
În acest context, ținând cont de faptul că, în România, regionalizarea a devenit o necesitate, susținută și de contribuția mediului academic – prin apariția volumului „Regionalizarea. Către un model de bună guvernanță a României”, coordonat de Alexandru L. Cohal, Dorin Dobrincu și George Țurcanașu – propunem alocarea, pentru alegerile europarlamentare, a locurilor atribuite țării noastre pe constituenți, la nivel regional. Pe această bază, Moldova românească ar beneficia de cel puțin 8 mandate din cele 33 alocate României, fapt ce ar permite regiunii estice a țării să-și facă auzită vocea în legislativul Uniunii Europene.
Astfel de propuneri au mai fost făcute de-a lungul timpului, nefiind o noutate. O primă inițiativă de acest fel a fost publicată în 2013, în Geografie electorală (autor Ionel Boamfă, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza), fiind reluată, într-o formă actualizată, în Geografie istorică (2019, autor Ionel Boamfă, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza), p. 434-449. A fost propusă, în acest sens, alegerea europarlamentarilor pe 6 constituenți, la nivel macro-regional. Mai exact, dacă România ar avea și un decupaj regional, iar europarlamentarii ar fi aleși la acest nivel al constituenților, Moldova (cuprinzând cele 8 județe din partea estică și nord-estică a țării) ar avea alocate cel puțin 7 mandate, având în vedere faptul că reprezintă între 20 și 25% din populația țării, iar un mandat revine la aproape 580 de mii de locuitori. După același algoritm, Ardealul ar avea 6 mandate, Oltenia – 3 mandate, Dobrogea – două mandate etc.
Un astfel de sistem există deja, fiind aplicat în Italia și în Polonia. Electoratul italian alege europarlamentarii, la nivel supra-regional, în 5 constituenți: Nord-Vest, Nord-Est, Centru, Sud și Insular. Detalii, aici: https://elections.europa.eu/en/how-to-vote/it/. În Polonia există 13 constituenți, la nivelul regional al voievodatelor (cele mai mici voievodate sunt unite câte două), așa cum se poate citi aici: https://elections.europa.eu/en/how-to-vote/pl/.
În aceste condiții, demersurile legate de regionalizarea României, pe baza regiunilor sale istorico-geografice, trebuie să includă și „descentralizarea” repartizării europarlamentarilor pe constituenți regionali, pentru ca vocea fiecărei regiuni românești să se facă auzită, în cadru românesc, în Parlamentul European.
