de Dorin Dobrincu
Ajuns împărat al Franței cu mai bine de două secole în urmă, Napoleon I își încuraja militarii în diferite moduri. Obișnuia să spună că fiecare soldat poartă în raniță bastonul de mareșal. Unii dintre cei care au obținut acest grad, pe câmpul de luptă, au primit și titluri nobiliare, de la duce și mare duce la pair și conte. Noilor nobili le ajungeau gloria, banii și titlurile. Știința o făceau alții, în universități sau în societățile savante.
Au trecut ani, decenii, secole, iar în școli militare din toată lumea elevilor aspiranți la grade și onoruri li se repetă vechea zicere a lui Napoleon. Probabil destui dintre tinerii de acolo încă visează la o carieră glorioasă sub faldurile propriilor armate. Cum funcțiile sunt totuși reduse mai peste tot, mulți dintre purtătorii de grade s-au adaptat locului și timpului pentru a obține bani, titluri și putere. Inclusiv cei din România.
În ultimele trei decenii, din academiile sau universitățile militare românești, la fel ca și din cele civile au ieșit puzderie de doctori în științe. Foamea de carte era atât de mare, încât au apărut zeci de mii de posesori de astfel de titluri. Contribuția la știință a celor mai multe dintre aceste doctorate este greu, dacă nu imposibil de dovedit.
Dacă în învățământul superior și în cercetare doctoratul era și este o condiție obligatorie pentru a trece în partea a doua a ierarhiei academice, politicienii, militarii (excepție cei care predau în academii) și nenumărați civili din birouri, fabrici și din cafenele sau de pe ogoare nu aveau nevoie de așa ceva. Însă doctoratul a devenit pe nesimțite un fel de blazon pentru mulți. Și o sursă de venituri, pentru că patalamaua atrăgea și creșteri salariale. Oamenii mai luau un spor cu două cifre procentuale la salariu, fie că aveau treabă cu domeniul, fie că nu.
Cercetarea nu e o îndeletnicire pentru oricine. Trebuie să ai capacitate și disponibilitate intelectuală, cunoștințe preliminare în domeniul ales, timp și resurse. Iar cercetarea nu se face oricum, ci conform unor metodologii, cu respectarea eticii, inclusiv citarea atunci când sunt preluate idei și informații de la alții. Cei care au trudit din greu la un doctorat, făcând cu adevărat cercetare și respectând munca altora, știu prea bine cum stau lucrurile.
Furtul este inadmisibil în cercetare, inclusiv la doctorat. Celor care tot rotogolesc sofisme, precum că altele erau condițiile în tinerețea plagiatorilor dați pe față, le reamintesc că regulile de citare erau aceleași și acum 20 de ani, și acum 100 sau 200 de ani. Roata s-a inventat demult, nu e cazul ca unii să o facă pe proștii și să spună că au auzit de existența ei abia ieri.
În ultimii ani au apărut numeroase exemple de doctorate plagiate de politicieni de frunte sau de pluton, de șefi de instituții, de militari sau polițiști, dar și de membri ai corpului academic. Frăția plagiatorilor este una extinsă, cu influență în politică, instituții și mass-media.
Ieri a devenit public cazul de plagiat al premierului Nicolae Ciucă. Ca multe altele, nici acesta nu a apărut din senin, ci este rezultatul eforturilor sistematice depuse de Emilia Șercan. Care reușește să facă exact ceea ce au fost incapabile să facă instituțiile publice. Adică să scoată impostura cu sclipici la suprafață.
Nicolae Ciucă este al treilea premier al României acuzat, cu probe indubitabile, de plagiat. Considerat un erou recent al armatei noastre, implicat în bătălii care par mai degrabă inventate de propagandiști, dl Ciucă are în mod clar o problemă cu cinstea și credibilitatea. În plus, are o problemă și cu adecvarea în funcție.
Poate generalul în rezervă își aduce aminte că la intrarea în multe unități militare, deasupra porții principale, scrie cu litere mari: „Onoare și patrie”. Așteptăm o demisie de onoare din partea prim-ministrului. Dacă acesta nu face gestul, atunci domnul Klaus Iohannis trebuie să intervină. Ar fi și o dovadă de consecvență din partea acestuia. În campania electorală din 2014, candidatul Iohannis îi amintea contracandidatului Victor Ponta, acuzat și el de plagiat, că un politician prins cu așa ceva oriunde în lume, fie și cu trei rânduri copiate, trebuie să se retragă din politică. Îi reamintim noi președintelui că trebuie să-l retragă pe dl Ciucă.
