Keating, M. (1998), The New Regionalism in Western Europe, Edward Elgar, Cheltenham

În anii 1990, statele din Europa de Vest s-au confruntat cu provocări duble, de sus sub forma globalizării și integrării europene și de jos sub forma unor noi mișcări regionaliste. Michael Keating urmărește originile istorice ale regionalismului, arătând că interesul pentru politica teritorială a fost întotdeauna o caracteristică a statului vest-european. El analizează modelul postbelic de management teritorial în statul bunăstării keynesian și arată cum tendințele anilor 1990 au remodelat sensul spațiului politic, încurajând noi forme de mobilizare și acțiune politică. Acest nou regionalism nu se mai raportează exclusiv la statul național, astfel încât regiunile trebuie să facă față direct pieței globale și unei Europe integratoare. Keating susține că regionalismul este un fenomen complex, ce cuprinde cultură, economie și politică. Regionalismul ia forme diferite, fiind modelat de imperativele competiției economice într-o epocă globală, precum și de forțele politice din cadrul regiunilor.

Tatur, M. (2004), The Making of Regions in Post-Socialist Europe, Springer

Odată cu aderarea Europei Centrale și de Sud-Est la Uniunea Europeană, dezvoltarea regională devine un domeniu central atât european, cât și național pentru politica mare. Accentul acestei cărți nu este însă politica structurală. Studiile de caz din Polonia, Ungaria, România și Ucraina analizează formarea actorilor, a aranjamentelor instituționale, a rețelelor și a discursurilor identitare începând cu anii 1990. Accentul se pune pe procesul continuu de creare a regiunilor și efectele istoriei regionale, ale structurii economice și ale cadrului macropolitic.

Loughlin, J.,Kincaid, J., Swenden, W. (2013), Routledge Handbook of Regionalism and Federalism, Routledge, New York

Manualul prezintă unele dintre cele mai recente reflecții teoretice despre regionalism și federalism și apoi trece la discutarea cazurilor atât de regionalism, cât și de federalism în țări cheie alese din macroregiuni ale lumii. Game largă de studii de caz permite o imagine generală a tendințelor actuale în guvernarea teritorială. Ultimele capitole examinează apoi federații eșuate precum Cehoslovacia și exemple de regionalism transnațional – UE, NAFTA și Uniunea Africană.

http://www.archivamoldaviae.ro/

Revista Archiva Moldaviæ este editată de un grup format din istorici şi arhivişti din Iaşi, România. În ea apar cu precădere studii despre raporturile românilor, îndeosebi ale moldovenilor, cu slavii, grecii, maghiarii, turanicii ş.a.m.d. Prin urmare, revista este deschisă contribuţiilor referitoare la trecutul altor regiuni de proximitate ori configuraţii statale cu care au existat legături de-a lungul secolelor: Transilvania, Muntenia, Ungaria, hanatele tătaro-mongole din nordul Mării Negre, Polonia, Lituania, Imperiul Habsburgic, Bizanţul şi Înalta Poartă, Rusia Ţaristă şi URSS, Ucraina. Revista promovează studierea istoriei Moldovei într-un context central-est-european, precum şi a surselor sale documentare, uneori greu accesibile şi valorificabile.

Augusteijn, J., Storm, E. (2012), Region and State in Nineteenth-Century Europe. Nation-Building, Regional Identities and Separatism, London, Palgrave

În timp ce națiunile aparțineau viitorului, regiunile deveneau ceva din trecut. Cel puțin, până de curând, aceasta a fost punctul de vedere al secolului al XIX-lea procesul de construire a națiunii. În ea, identitățile regionale mai vechi au fost înlocuite încet printr-o identificare modernă şi intensă cu naţiunea şi implicit cea stat. S-a recunoscut însă că asimilarea periferiei în națiune avea limitele ei. Zone sau grupuri etnice cu un puternic simț al identității s-au opus eforturilor de construire a națiunii emanate prin centralizarea statului. De fapt, în deceniile dinainte de 1914, unele mișcări regionale în interiorul diverselor state europene au cerut din ce în ce mai mult autonomie politică, auto-guvernare sau chiar independență. Din cuprins: „The Birth of Regionalism and the Crisis of Reason: France, Germany and Spain” (Eric Storm), „Regionalism in Italy: a critique” (Stefano Cavazza), „Irish Nationalism and Unionism Between State, Region and Nation” (Joost Augusteijn) etc. 

Adrian Cioflâncă, Naționalism și parohialism în competiție. Note pe marginea dezbaterilor politice privind unirea Principatelor Române, în Vârstele Unirii. De la unitatea etnică la conștiința națională, ed. Dumitru Ivănescu, Cătălin Turliuc, Florin Cântec, Iași, Fundația Academică „A. D. Xenopol”, 2001, p. 109-134.

„Am preluat îndemnul pentru a face, la rându-ne, o pledoarie congeneră – în favoarea reconsiderării separatismului moldovean de înainte şi de după 1859. Aceasta ar presupune, cu precădere, două lucruri: reevaluarea “preistoriei” conservatorismului moldovean, a acţiunilor, deciziilor, discursurilor grupărilor conservatoare în preajma unirii Principatelor Române, şi, pe de altă parte, redescoperirea articulărilor discursive ale parohialismului moldovean de la mijlocul secolului 19, pe care metanaraţiunea naţională l-a trecut în uitare. Prima operaţiune înseamnă deconstruirea imaginii diabolizate a conservatorilor moldoveni, consacrată de o întreagă tradiţie discursivă, iar cea de-a doua constituie o delicată arheologie mnezică, prin care să se reconstituie complexitatea tabloului istoric de la mijlocul veacului al XIX-lea.” (Autorul, p. 109)

Mihai Chiper, „Valahii ne-au înșelat”. Chestiunea compensațiilor Iașului în acțiunea politică moldovenească după unire (1862-1874), I, în Archiva Moldaviae, anul X (2018), p. 111-174. Chiper Valahii 2018 part.1

The paper analyses the issue of compensations solicited by the officials of Iasi, the capital of the Principality of Moldavia after the union with Wallachia (1859). Although the topic has often been mentioned, it remained little and fractionally approached by the historians, with unconcealed crispation, as this is one of the disruptive topics in relation to the national cohesion and the comfort of the collective memory. At the centre of the disputes in the analysed period (1862-1874) there was first of all the transfer of the Court of Appeal from Bucharest to Iasi, then, after this initiative was blocked, the provision of a total amount of 10 million lei. The compensation file brings to light breached promises between the Moldavians and the Wallachians, the economic disaster that the city of Iasi fought subsequently to centralisation; these reasons represented the well-grounded sources of discontent and the birth moment for a claiming type of political action that we would deem as regionalist today. At the centre of the political struggles there was the centralist architecture of the state, against which the Moldavians, but also some of the Wallachians, developed consistent criticism, together with the group of those who saw in centralisation a way to complete and to guarantee unification.

Mihai Chiper, „Valahii ne-au înșelat”. Chestiunea compensațiilor Iașului în acțiunea politică moldovenească după unire (1862-1874), II, în Archiva Moldaviae, anul XI (2019), p. 143-184. Chiper Valahii 2019 part.2

From the standpoint of the Moldavian regionalist trend, the compensations remained a recurrent topic in the political discourse of the public agenda in Iasi. The change of form that the compensations took in 1880 – from money into lands and real estates – was rejected by an unprecedented gesture of the Communal Council of Iasi. It was considered a “revolutionary” form of refusal, being the only case in Romania’s modern history when a law that had been passed by the Parliament was rejected by a local authority. The significance of the compensations is different for the ‘regionalists’ and the ‘centralists’ respectively. If the regionalists interpreted them as a “duty taken over by the state”, a “transaction between the commune of Iasi and the state”, the centralists preferred to deem them as a “donation” in the sense of a “gift”, in order not to suggest the fact that Wallachia would have acknowledged the existence of some guilt towards Moldavia as regarded the inequitable results of the unification. Extracted from the triumphalist area of the unification, the dissensions on the compensation topic provide us with a raw image of the period, especially in relation to the incapacity of the state and of the political elite to administer, in an equitable way for Moldavia, the diplomatic success of 1859-1862.

Jonsson, C., Tagil, S., Tornqvist, G. (2000),  Organizing European Space, London, Sage

Cartea combină perspective din știința politică, istorie și geografie pentru a oferi o introducere cuprinzătoare în conceptul de Europa sau de spațiul european așa cum îl înțelegem astăzi. În centrul cărții se află fenomenul statului suveran și problema modalităților alternative de organizare politică și economică a Europei. Cartea explorează patru moduri diferite de organizare a spațiului: stat, uniune, regiune și rețea (network). Titluri de capitole: „Cartografierea spațiului”, „Spațiul istoric”, „Statul emergent”, „Fragmentarea spațială”, „Locuri în rețele”.

Cohal, A. L. (2022), „Towards linguistic Romanianness”, în Baskerville, I. (ed.) „Social mobility and identity in today’s world”, Special Issue, «Cambio. Rivista sulle trasformazioni sociali», Vol.  12, No 23, ISSN 2239-1118, pp. 19-28 https://oaj.fupress.net/index.php/cambio/article/view/14089 

În special în societățile construite pe baze etnice și în care naționalismul a fost decisiv pentru coeziunea socială, limba este una dintre cele mai puternice trăsături de identitate. Una dintre cele mai importante trăsături ale românității – naționalitatea – cu omologul său funcțional, adică limba română ca limbă națională, reprezintă valoarea de bază în jurul căreia gravitează alte componente identitare. În acest studiu voi arăta în general și în termeni esențiali cum s-a ajuns la noi la românitatea lingvistică.

Lodge, R.A. (1993), French, from Dialect to Standard, London, Routledge

Această carte analizează istoria limbii franceze de la originile sale romanice până în prezent, prin intermediul unor cadre analitice dezvoltate de sociolingvistica contemporană. Franceza este una dintre limbile cele mai standardizate ale lumii. Capitolele cărții sunt construite în jurul proceselor standardizării, așa cum au fost identificate de Haugen: selecția normelor, elaborarea funcției, codificarea și acceptarea. Capitolul de încheiere face referire la regiunile vorbitoare de occitană. Este arătată relația dintre centralismul francez și politicile lingvistice franceze. 

Bochmann, K., Dumbravă, V. (2002), Limba română vorbită în Moldova istorică, Vol. 1, Leipzig,  Leipziger Universitätsverlag

Cartea este singura încercare de a aborda limba română de la dreapta și de la stânga Prutului (din regiunea Moldova a României, respectiv din Republica Moldova), din perspectivă preponderent sociolingvistică, a discursului vorbit, a foneticii specifice limbii române regionale din această macro-arie. Sunt cuprinse – printre altele – următoarele capitole: „Dimensiunile sociolingvistice ale limbii române vorbite” (Jürgen Erfurt), „Sintaxa românei vorbite în Moldova istorică” (Aurelia Merlan), „Fenomene fonetice și fonologice” (Adrian Turculeț). Volumul a apărut ca urmare proiectului de cercetare academic proDrum (1996-1999) desfășurat prin colaborarea specialiștilor din Germania, România și Republica Moldova. 

Drace-Francis, A. (2006), The Making of Modern Romanian Culture. Literacy and the Development of National Identity, New York/ London, Tauris

Geeraerts, D. (2003), Cultural models of linguistic standardization, in Dirven, R., Frank, R., Pütz, M. (eds.), „Cognitive Models in Language and Thought. Ideology, Metaphors and Meanings”, Berlin, de Gruyter, pp. 25–68

Horváth, I., Tódor, E.M. (2010), Limbă, identitate, multilingvism şi politici educaţionale, Cluj-Napoca, ISPMN/Kriterion

Barbour, S., Carmichael, C. (2000), Language and Nationalism in Europe, Oxford, Oxford University Press

Wright, S. (2000), Community and Communication. The Role of Language in Nation State Building and European Integration. Clevedon, Multilingual Matters

Theodoropoulou, I., Tovar, J. (2021), Research Companion to Language and Country Branding, Routledge, New York

Acest volum explorează modul în care țările și regiunile își imaginează și îi înfățișează pe alții și pe ei înșiși în ceea ce privește genul, etnia și diversitatea în prezent, precum și în trecut. Lucrarea reunește cercetări interdisciplinare precum sociolingvistica, semiologia, antropologia și în relaţie cu brandingului de țară, ca proces de construire a identității, prin care ţările şi regiunile câștigă vizibilitate și se pun pe harta lumii ca entități distinctive, bazându-se pe istoria, cultura, economia, societatea, geografia și oamenii lor. Prin branding, se doreşte atragerea de turişti, investiții, capital uman de înaltă calitate, precum și crearea alianțelor financiare, militare, politice și sociale. În acest sens, cartea examinează modul în care branding-ul diferă de alte politici și practici conexe, cum ar fi nation building, ‘naționalismul banal‘ și populismul.