[cmsms_row data_padding_bottom=”50″ data_padding_top=”0″ data_overlay_opacity=”50″ data_color_overlay=”#000000″ data_bg_parallax_ratio=”0.5″ data_bg_size=”cover” data_bg_attachment=”scroll” data_bg_repeat=”no-repeat” data_bg_position=”top center” data_bg_color=”#ffffff” data_color=”default” data_padding_right=”3″ data_padding_left=”3″ data_width=”boxed”][cmsms_column data_width=”1/1″][cmsms_text animation_delay=”0″]
de Florea IONCIOAIA
O atmosferă de panică, decepție și furie domnește după alegeri în rândul societății active. Nu a fost scos PSD-ul din parlament? Mai mult a câștigat din nou alegerile, ca de fiecare dată. De fapt situația nu este chiar proastă. Ba chiar aș avea două vești bune.
Prima este că absenteismul, care exprimă indiscutabil un pronunțat deficit de civism din societate, trebuia luat și ca un vot în sine: o formă de protest, fie și inconștient, față de oferta politică. Pe de altă parte, absenteismul traduce și un declin al tensiunii din societate, care devenise foarte fierbinte în timpul regimului Dragnea. Acesta este un merit paradoxal al guvernării liberale: PSD-ul a fost domesticit, guvernarea a fost relativ decentă, vine Crăciunul și nu mai este treaba noastră, oricum sunt toți la fel. De ce aș mai merge la vot, atunci?
Legat de aceasta, victoria PSD, destul de clară de altfel, în termeni matematici, este pur de palmares intern, pentru că nu are decât meritul de a contribui la coagularea unui front contra sa și de a oferi o față inamicului. Dacă ar fi fost pe locul doi, cum părea la un moment dat, PSD-ul înceta poate să mai provoace teamă și în acest fel coaliția de guvernare ar fi fost lipsită de un liant. Se înțelege că ar fi fost poate bine ca forțele reformiste să aibă o pondere mai mare, pentru a putea face necesarele modificări constituționale, dar din experiența de până acum am putea constata că majoritățile prea mari sunt toxice și lipsite de eficacitate. Trebuie remarcat ca un lucru pozitiv în sine excelenta campanie electorală a PSD, pe mai multe registre, inclusiv la nivel tactic, prin cooptarea unor figuri publice, și fără contondența obișnuită.
Scorul AUR este poate o altă veste bună. Nu este vorba de 20 la sută ca AfD în Germania sau mai mult chiar precum Le Pen în Franța ci de doar 9 la sută. Ar fi vorba de un partid zice-se anti-sistem, dar care nu pare să știe încă împotriva cărui sistem luptă. Un non-partid, în fapt, un soi de turmă fără idei și proiecte, produsul unei conjuncturi, pe fondul complotismului din societate, după aproape un an de pandemie. Nu se compară cu PRM, nu are nici un potențial de creștere. Cu peste zece la sută în plus de participare electorală nici n-ar fi ajuns în parlament. Nu are nici ideologie, nici frontmeni, nici structuri de suport consolidate. Suntem departe de rețelele securisto-comuniste ale lui Vadim din anii ‘90 și la nivel discursiv de greii din domeniu de tipul Rădulescu Mitralieră sau Codrin Ștefănescu. AUR sau poate AIUR de la Aiureală. În câteva luni va dispărea probabil, o parte la PNL, o parte la PSD, o alta martirizându-se pe la RTV sau A3. Pe de altă parte, cei din AUR sunt singurii care au mobilizat un electorat aparent neutru, ceea ce este un lucru pozitiv, ca o formă prin care acest electorat este extras din negura imaginarului apocaliptic și obsidional și pus în fața propriilor responsabilități publice. Dar dacă după atâtea luni de pandemie și teoria conspirațiilor, bezmeticii din societate au putut aduna doar 9 la sută din voturi, faptul este mai curând încurajator. Se putea mult mai rău! În fond atât AUR cât și PSD reprezintă tendințe din societate, poate exacerbate de pandemie, dar care trebuie puse sub lupa publică, iar cel mai bun loc pentru asta este în Parlament.
În ce privește înfrângerea forțelor reformiste, ar trebui să vedem, cum spuneam, mai curând partea bună. Oricum este o înfrângere relativă, a staffurilor. De aceea în mod normal un asemenea rezultat ar putea impulsiona reformele interne din aceste partide, de care ambele au nevoie, în doze și forme diferite.
Este evident că ambele au pierdut pe mâna lor. Mai întâi pentru că s-au concurat de o manieră cam prea puerilă. Acuz aici mai ales PNL-ul, dar mă tem că nici în USR nu există minți prea limpezi. Fapt este că nici unul dintre aceste partide n-a reușit să treacă dincolo de frontierele naturale ale bazei lor electorale. Din mai multe motive, diferite de la un partid la altul.
La PNL, am observat o lipsă cronică de imaginație și un centralism de modă veche, de care și Ceaușescu ar fi mândru. Dar mai ales liberalii au subestimat grav societatea civilă și societatea în general. Pesedizarea lor în anul aflat la putere este vizibilă de la distanță. Traseiștii profesionali de pe liste (a făcut carieră imaginea cu doamna care își schimbase doar părul după ce candidase la PSD în 2016, acum pe listele PNL), puzderie de Agamiță Dandanche de tip Madam Scânteie (altminteri lipsită de orice scânteie!), figuri cu totul compromise prin sud sau figuri anonime pe la noi.
Apoi, clientelizarea rapidă, mult prea rapidă a partidului ajuns la guvernare printr-o conjunctură și în momente nu prea favorabile: episodul Târgu Mureș, care amintește de statul mafiotic de tip Năstase-Dragnea, apoi decorarea stupidă a pupilei dlui Vela (un trist personaj care ar trebui pensionat de urgență pe caz de boală!) au completat acest decor. Se adaugă lipsa de fler politic, precum o arată momentul incendiului de la spitalul din Piatra Neamț, la care PNL a reacționat în stil Ponta (ce-ar fi fost dacă dl. Tătaru, prea puțin vinovat este drept de acest accident, și-ar fi dat demisia imediat, ca dovadă de responsabilitate politică? Putea reveni după alegeri în funcție, putea face carieră parlamentară, dar semnalul ar fi fost de mare impact…), ca și închiderea birocratică a piețelor etc. În tot cazul, partidul n-a știut să-și protejeze centrul de putere.
Aș mai adăuga la acestea tentația PNL de a copia PSD în practica guvernării, de la guvernarea de tip Moș Crăciun, până la denegarea realității. Promițătorul ministru de finanțe continua ieri seara, târziu, după ce lucrurile deveniseră clare, să clameze victoria PNL. Dacă putem accepta aceasta din partea unui ministru oarecare (al sportului, de preferat!), din partea unui ministru de finanțe am vrea mai mult echilibru, rigoare și prudență. Nu mai vorbesc de felul în care au tratat discuția asupra fondurilor europene din așa numitul Plan Național de Redresare și Reziliență, o excelentă ocazie pierdută de guvern de a sta de vorbă cu societatea.
În ce privește USR, motivele sunt diferite. USR Plus nu este încă un partid și suferă de ceea ce istoricii numesc „anarhie feudală”, opusul centralismului, de fapt de o feudalizare teritorială a partidului, cum s-a întâmplat la Iași, unde dna Chichirău a luat partidul pe persoană fizică, și astfel a oferit două liste pentru care nu merita să ieși din casă într-o zi friguroasă de început de iarnă. Dacă va rămâne mult timp la șefia USR Iași, care trăiește încă din mitul virginității politice și al promisiunii faptelor bune, organizația va face implozie. Oricum sunt ultimele alegeri în care mai primește un cec în alb.
În ciuda acestor observații, eu cred că scorul ambelor partide este excelent pentru România. Mai întâi pentru că deschide o discuție internă în partide sau măcar le menține în tensiune, ceea ce este un lucru bun pentru societate. Iar apoi, pentru că le obligă să colaboreze și îndeosebi le obligă să fie mai reformiste decât și-ar fi dorit, pentru a se distinge de PSD, care rămâne un adversar serios. Să ne facem curaj, deci!
sursa foto: pexels.com
[/cmsms_text][/cmsms_column][/cmsms_row]
