Ce avantaje va aduce României regionalizarea? Care sunt soluțiile ca această regionalizare să fi benefică dezvoltării intregii țări? Cum ar trebui să arate regiunile? Ce factori le favorizează o anumită teritorialitate? Ce mișcări regionale au avut loc in ultimii 150 de ani, de la Unirea Principatelor, de când s-a adoptat modelul centralist?
Tema regionalismului a fost la baza prezentărilor publice și dezbaterilor organizate la Ipotești de asociația noastră – Mișcarea pentru dezvoltarea Moldovei, in zilele de 27-28 august.
Invitat a fost Dragoș DRAGOMAN – doctor în Sociologie, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Departamentul de Științe Politice, unde predă politici comparate și sociologie politică
IDEILE PRINCIPALE ALE PREZENTĂRII:
”Nu exista un model anume privind regionalizarea in Europa, nu exista o conditionalitate europeana privind regionalizarea.
De-a lungul timpului, au fost trei poticneli in problema regionalizării în România:
1.Guvernul Năstase nu a mers mai departe desi incepusera discutiile despre guvernatori. Guvernul nu a acceptat sa ofere competențe administrative reale regiunilor și viitorilor guvernatori. S-a pus problema cine cedeaza competente? Centrul sau judetele?
2.Negocierea dintre PDL si UDMR. Problema etnica nu poate fi scoasă din discutie iarTraian Basescu le-a dat liderilor politici numai doua saptamani ca să se inteleaga.
3.poticneala USL, erau niste dezbateri si niste negocieri dar care s-au stins, într-o ceartă generală cum să arate regiunile și unde să fie capitala fiecărei regiuni.
Tema regională în România are trei constrângeri majore:
Prima constrângere:
Avem nevoie de o regionalizare care sa micsoreze diferentele de dezvoltare, asta e scopul major.
Dar din ce buget public vom crea eventualul fond pentru dezvoltarea regionala? Suntem o țară foarte liberală, nu taxam companiile mari, taxe mici si impozite pe venituri, pe profituri, de obicei profitul nu este reinvestit ci transferat. Așadar, bugetul Romaniei este de numai 26% din PIB, fata de 35-40% in Europa, cu colectari foarte mici .I va fi foarte greu să generăm fonduri de dezvoltare regionala.
A doua constrângere:
Exista un etno-nationalism care este natural, nu inseamna neapărat ca acesti etno-nationalisti ar fi impotriva regionalizarii, dar pot fi foarte suspicioși și sensibili, văzând in asta un tip de slăbire a națiunii.
A treia constrângere:
Clasa politică foarte slabă. Daca Guvernul acum foloseste fondurile de rezerva sau rectificarile bugetare pentru a drena fonduri catre proprii primari, de ce nu ne putem astepta ca si liderii regiunilor sa faca acelasi lucru?
Ce anume ii impinge pe politicieni sa ia sau să nu in calcul regionalizarea?
Politicienii sunt practici si isi calculeaza costurile si beneficiile. Regionalizarea nu poate fi buna chiar pentru toata lumea, si poate aduce pierderi politice. Din pacate, dezbaterea despre regionalizare a incetat pentru că politicienii noștri, slabi și fără viziune, nu-și doresc acest subiect, un subiect greu, complex, greu de gesionat și dus la capăt.
Dacă regionalizarea, ca rezolvare, ar veni de sus in jos, ar trebui impachetata de catre politicieni intr-un mod care sa convina tuturor, in urma unor negocieri de durată. Avem insă incredere intr-o astfel de regionalizare, generată de politicieni?
Dacă e un proces de jos in sus, dinspre public – exista o dorință regională in România care să creeze o mișcare să forțeze politicul să o lanseze măcare in dezbatere?
Probabil solutia optima este sa exista un echilibru intre aceste doua tipuri de decizii”.
Discuția, pe larg, in materialul video de mai jos.
