În căutarea configuraţiilor regionale optime (III) – Epilog
Apariţia regiunilor administrative nu trebuie să însemne anihilarea judeţelor, ci doar crearea unui cadru teritorial mai suplu pentru acestea, util unei strategii de dezvoltare la un nivel scalar superior, dar şi armonizării intereselor cu entităţile teritoriale vecine.
În căutarea configuraţiilor regionale optime (II). Regiunile delimitate identitar
Astăzi ne vom axa pe varianta regiunilor delimitate identitar. În identificarea configuraţiilor optime se află o întreagă geografie a fluxurilor, ce a fost construită pe baza unor potenţiale de interacţiune, a accesibilităţilor potenţiale la diversele servicii importante la mai multe niveluri scalare, de la cel local, la cel regional (domeniile învăţământului, sănătăţii, zonele de recrutare a pasagerilor aeroportuari, zonele de recrutare a forţei de muncă etc.), analize teritoriale multivariate, ce s-au focalizat atât pe identificarea ierarhiei polilor urbani capabili să impună teritorialităţi la nivel regional, cât şi pe zonele interstiţiale, de polarizare urbană slabă şi difuză.
În căutarea configuraţiilor regionale optime
Am ales să public în varianta online a #ZDI două dintre configurațiile în care se poate realiza mai eficient regionalizarea, ce trebuie sa fie doar o parte a unei reforme administrative complexe. Eu aș prefera a doua variantă, ce are și cei mai buni indicatori ai coeziunii teritoriale și ai competitivității regionale.
Cum să nu faci regionalizarea
În mai puţin de un an revin cu o nouă serie ce are ca temă regionalizarea. Ca şi în cazul textelor anterioare (Cinşpe regiuni de inspiraţie sovietică…, Modele de regionalizare), şi această scriere are drept ţintă propunerea de regionalizare a Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR), recidivă de acum, o propunere ce demonstrează necunoaştere din perspectiva relaţiilor teritoriale.
Ziarul de Iași / Vizita comisarilor UE, concluzii: Iaşul și Regiunea de Nord-Est rămân la mâna Bucureștiului
Programele financiare ale Uniunii Europene, lansate la Iași zilele acestea, nu fac mare deosebire între regiunile de dezvoltare existente, cele mai mari fonduri rămânând la dispoziția programelor naționale.
Modele de regionalizare (I)
„Bâjbâielii” neproductive în drumul către o reformă administrativă sustenabilă i se poate pune capăt prin analiza şi înţelegerea unor modele din statele UE ce şi‑au conturat limitele administrative regionale. Am ales pentru exemplificare experienţa a patru state din UE: Franţa, Germania, Spania şi Polonia.
Despre etică şi echitate teritorială
Regionalizarea n-ar trebui să poarte o asemenea încărcătură negativă, pentru că apariţia nivelului regional administrativ ar introduce două dimensiuni noi guvernanţei teritoriale – una ce ţine de echitate şi o alta de etica teritorială.