„Partidele cu mulți primari nu sunt interesate de reforma administrației locale”, spune într-un interviu pentru publicul HotNews expertul Victor Giosan, cel care în septembrie 2025 a fost angajat consilier la Cancelaria premierului Ilie Bolojan, pentru a se ocupa de reforma administrației publice.
- Situația din România definită într-o replică: „L-am întrebat pe domnul Țuțuianu cum facem să cooperăm. Mi-a spus exact așa: «Îmi faceți o adresă și eu v-o aprob»”.
- Realitatea din primării: „80% din primăriile sub 2000 de locuitori nu-și pot acoperi costurile din veniturile proprii directe, adică din taxe și impozite locale. Iar din cele sub 5000 de locuitori, două treimi nu-și pot acoperi aceste costuri”.
- Investiții negândite: „Factorul de multiplicare este sub un leu, adică dacă investești azi un leu, obții mai puțin de un leu. S-a umplut zona rurală din Bărăgan de piste de bicicletă”.
- Consilierul nu-l laudă pe Bolojan: „Coordonarea la centrul guvernului, poate se putea face altfel. Dar cred că Bolojan a făcut aproape maxim ceea ce era politic posibil și uman posibil”.
- Despre viitor: „Separarea pro-european / anti-european începe să nu mai fie atât de clară și, de fapt, ar trebui să vorbim despre cine vrea modernizarea României și cine nu vrea modernizarea României”.
Victor Giosan nu e un om în lumina reflectoarelor. E cunoscut mai degrabă în Europa de Est decât în România. Pentru că e un expert, iar experții prind greu „breaking news” la televiziunile noastre.
Giosan a lucrat în programe de consultanță ale UE, USAID, Banca Mondială sau Consiliul Europei în țări precum România, Albania, Serbia, Kosovo, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru. Din 2018 până în 2025 a fost consilier de nivel înalt al UE pe lângă guvernul Republicii Moldova în domeniul reformei administrației publice.
În septembrie 2025, Victor Giosan a fost angajat consilier la Cancelaria premierului Ilie Bolojan, pentru a se ocupa de reforma administrației publice.
„În Guvernul României, am găsit un război total între SGG și Cancelarie”
– Domnule Giosan când ați fost cooptat în Guvernul României vi s-a spus că urmează să aibă loc o reformă în administrație și că veți lucra la ea?
– Da, am primit acest mandat de a mă ocupa de reforma administrației publice. A fost a treia experiență guvernamentală, după cea din Guvernul Tăriceanu și din Guvernul Cioloș. Am găsit o situație mai complicată și mai proastă în raport cu celelalte două experiențe.
De ce? Pentru că am găsit un război rece, un război total între Secretariatul General al Guvernului și Cancelarie. Deci două instituții care ar fi trebuit să coopereze, cum s-a întâmplat în guvernele Tăriceanu și Cioloș, acum nu cooperau.
– Are legătură cu politica?
– Da, este o legătură strictă cu politica. Ca o părere personală, această diviziune nu prea are sens. Ar trebui rezolvată într-un fel sau altul.
Faptul că SGG a primit sarcina să administreze direct companii de stat precum și AMEPIP, a crescut enorm miza politică a acestei instituții, SGG. În aceste condiții, SGG-ul a intrat ca una din „bijuteriile coroanei” când se negociază ministerele. Iar premierul nu a mai putut să controleze o instituție care este eminamente o instituție de coordonare, care nu ar trebui să aibă un rol preeminent din punct de vedere politic.
Și în orice stat, premierul controlează șeful centrului guvernului, care este cel mai apropiat colaborator al său.
– Deci în acest moment la Guvern avem două instituții, una controlată de PSD și una de PNL.
– Și diferența este foarte mare între cele două: capacitatea instituțională administrativă este la Secretariatul General. Iar acolo există o mare direcție care se ocupă de proiecte foarte importante: există partea juridică, de organizare a ședințelor de guvern și de control al întregului proces de luare a deciziilor.
Cancelaria apare ca un fel de instituție care se suprapune parțial și cu resurse umane limitate.
„Îmi faceți o adresă și eu v-o aprob”
– Și cum lucrați în acest moment? Mă refer la domeniul pentru care ați fost chemat acolo și anume administrația.
– În prima săptămână am avut o discuție cu secretarul general adjunct, cu domnul Țuțuianu (n.r- Adrian Tuțuianu, din partea PSD) și l-am întrebat cum să facem să cooperăm. Mi-a spus exact așa: „Îmi faceți o adresă și eu v-o aprob”. Cu alte cuvinte, pentru fiecare interacțiune trebuia făcută o adresă și aprobată. Asta și-a pus amprenta pe foarte multe acțiuni.
În al doilea rând, mandatul de reformare a administrației publice nu este la Cancelarie, ci la Ministerul Dezvoltării. Și acolo este împărțit între ANFP și INA.
Și trei: este o tradiție veche a guvernării în România ca lucrurile să se facă prin relațiile și negocierile directe între prim-ministru și miniștri. Și mult mai puțin prin consultarea largă a cabinetelor.
În Franța sau în altă parte, o reformă este pregătită în proporție de 99% de cabinetul primului ministru, secretarul general și cabinetul ministrului responsabil. Și apoi se decide forma finală. Noi nu avem această tradiție.
De ce nu vor primarii revenirea la două tururi
– Dar care era baza pe care urma să se facă reforma administrativă? Dacă ne depărtăm de București, la 100-200 de kilometri, vedem o altă Românie, unde sunt și comune cu 500 de locuitori, iar 1200 de comune au mai puțin de 2000 de locuitori. O mare parte din aceste comune nu se susțin din resurse proprii. S-a pus problema unei reorganizări serioase administrative?
– Nu, nu s-a pus această problemă. Dar contextul este acela al unui guvern și al unui premier care are o mare problemă pe masă și anume refacerea echilibrului bugetar. Și își dedică toate eforturile în acest scop. Plus o coaliție care a funcționat foarte dificil.
Și atunci premierul s-a concentrat efectiv pe măsuri cantitative de reformă care încercau să corecteze distorsiunile cele mai evidente și care puteau să treacă cât de cât mai ușor prin coaliție. Trebuie să înțelegem acest context foarte onest.
Să o spunem sincer, partidele cu mulți primari nu sunt interesate în mod semnificativ nici de această reformă și nici de o altă reformă colaterală care ar trebui să dilueze aceste excrescențe oligarhice din România: e vorba de revenirea la sistemul electoral cu două tururi de scrutin.
Pentru că dacă reducem numărul de județe și păstrăm actualul sistem electoral cu un singur tur, facem niște economii, dar calitativ modul de funcționare al administrației locale nu se schimbă în mod semnificativ.
„Două tururi ar permite o împrospătare a elitei politice locale”
– Care este legătura între alegerea primarilor în două tururi și calitatea actului administrativ?
– În primul rând, circulația elitelor se produce altfel. Într-un singur tur de scrutin, nu facem altceva decât să acordăm ocupantului poziției de primar sau de președinte de consiliu județean o șansă excepțional de mare de a fi reales și tot reales. Cu o majoritate relativă de 30-35% din voturi el își reînnoiește mandatul.
Două tururi ar permite o împrospătare a elitei politice locale, iar această împrospătare ar face această elită politică mult mai atentă la transparență și la doleanțele populației.
– Unde avem aceste exemple? Unde se întâmplă această rotație și e benefică?
– Uitați-vă la sistemul francez. În primul rând, nu sunt candidaturi separate pentru primari, primarul este capul listei de consilieri. Și intră în turul doi toți cei care depășesc 10 sau 12,5%. Și apoi încep negocierile de desistare.
În multe alte țări, primarii sunt aleși de consilii. Deci, cu alte cuvinte, sunt mecanisme prin care se evită consolidarea pentru prea mulți ani a cuiva într-o funcție de primar sau de președinte de consiliu. Aceste două lucruri, în opinia mea, sunt legate.
80% din primăriile sub 2000 de locuitori nu-și pot acoperi costurile din veniturile proprii directe
– Există contraargumentul că cineva care și-a propus lucruri pe termen lung are nevoie de continuitate.
– Așa credeam și eu în urmă cu 30 de ani, dar uite că învățăm. Am fost opt ani consilier local, din care 4 ani am fost viceprimar. Există avantaje și dezavantaje însă situația actuală ne arată că dezavantajele acestui sistem care este acum în România sunt covârșitoare asupra avantajelor menționate de dumneavoastră.
Revenind la situația pe care am găsit-o în administrațiile locale din România. Am făcut o analiză pe toate cele 3000 de autorități locale și ce pot să spun: 80% din primăriile sub 2000 de locuitori nu-și pot acoperi costurile din veniturile proprii directe, adică din taxe și impozite locale. Iar din cele sub 5000 de locuitori, două treimi nu-și pot acoperi aceste costuri. Acest lucru arată o bază fiscală foarte limitată. Și este limitată nu doar pentru că nu este activitate economică acolo, ci pentru că în ultimii ani s-a produs o substituție a efortului fiscal local cu transferurile de la guvern.
Deci un primar nu mai are interesul să mărească impozitul pe proprietate pentru că el primește cota defalcată din impozitul pe venit, prin subvenții operaționale, deci cheltuieli curente, sau prin subvenții pentru investiții gen Anghel Saligny.
Și am să revin asupra acestei situații: am primit o grămadă de scrisori care ne cereau bani pentru că sunt în dificultate financiară, nu-și pot plăti salariile cu toate că ei spuneau: „suntem foarte buni ca primari pentru că am investit zeci de milioane. Și am făcut analize, plecând de la execuția bugetară pe 2024, și am constatat un fenomen… Citește mai mult AICI
Interviu realizat de Gabriel Bejan publicat în Hotnews.ro, 6 mai 2026
foto: Facebook / Asociația Comunelor din România
