Recentul raport de literație ne pune în fața unor cifre care ne fac să privim prezentul și viitorul cu multă neliniște: doar 11% din elevii români au competențe funcționale de literație. Așadar, numai un elev din zece iese din școala românească pregătit de o lume căreia îi poate înțelege sensul și la al cărei sens poate contribui.
la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal
și în alte șapte state din Africa de Vest.
Din 2016 până în 2020 a lucrat în domeniul
cooperării internaționale la Bruxelles.
Dintre ceilalți, 42%, respectiv aproape jumătate dintre elevii români, au obținut la testare un scor al iliterației sub 20, adică nu dispun de minime abilități de citire și de scriere, nu au capacitatea de a sesiza o contradicție sau o dublă negație și au dificultăți în a identifica personaje, momente, locuri într-un text.
De altfel, cu un scor național de 27, cu puțin deci peste pragul minim, putem spune că școala românească produce pe scară largă, industrial, an după an, analfabeți funcțional.
„Literația” este noul nume al analfabetismului sau, dacă vreți, versiunea lui contemporană. Căci dacă analfabetismul se referea la o societate a bunicilor noștri din care școala era absentă, în care mersul la școală nu era posibil sau dezirabil, „literația” (mai precis: „iliterația”) ne vorbește despre o societate – a noastră – în care educația e considerată o prioritare națională, dar instituția care o oferă este una eșuată în misiunea ei socială, complet inadaptată mizelor lumii de azi.
Există cel puțin două lucruri deosebit de grave pe care le înfățișează acest raport, obținut în urma testării a 47.000 de elevi români cu vârste între 6 și 14 ani: 1) că analfabetismul funcțional în România afectează în mod egal copii de orice vârstă și de orice condiție socială, fiind o problemă de sistem și 2) poate mai grav încă, faptul că nu există niciun progres în reducerea lui în ultimii zece ani.
În vreme ce țările dezvoltate și organizațiile internaționale precum UNESCO au înțeles de multă vreme că într-o societate a cunoașterii cea mai mare vulnerabilitate economică și socială este iliterația, România se zbate într-un obscurantism sclipitor pe care îl exploatează electoral, cu maxim cinism, partidele politice și puterile mediatice.
În vreme ce țările pe care le invidiem au făcut din informația structurată și din cunoașterea științifică principalul combustibil al dezvoltării, România continuă să acumuleze, chiar în timp ce scriu, în timp ce citiți, chiar sub această guvernare care se pretinde a „României educate”, decalaje și vulnerabilități economice și sociale, dar și să acumuleze datorii (nu doar financiare) pe spinarea generațiilor viitoare.
Povara iliterației va apăsa copleșitor pe umerii copiilor noștri, al căror orizont de dezvoltare personală și socială se vede redus pe zi ce trece, datorită incapacității structurale a guvernelor din ultimii ani, dar și a lipsei lor de voință și curaj de a reforma sistemul educațional din România.
Impactul iliterației este devastator pe termen mediu și lung: sosirea an de an pe piața muncii a unor generații de tineri complet nepregătiți produce pierderi economice uriașe; acești tineri nepregătiți vor avea posibilități reduse de angajare și deci venituri mai mici, ceea ce le va spori dependența de ajutoarele socialeși le va diminua demnitatea personală, încrederea în forțele proprii și autonomia socială.
Urmează să intre deci pe piață generații de tineri slab educați, care vor crea adevărate medii sociale ale analfabetismului social și în care faptul de a fi analfabet social nici nu va mai fi considerat un handicap ci, pe alocuri, chiar un motiv de mândrie și de solidaritate.
Avem în fața noastră cohorte de viitori cetățeni care vor dispune de capacități foarte limitate de a înțelege ce se întâmplă în jurul lor și care vor lua decizii care îi privesc pe ei și pe semeni înzestrați fiind cu unelte mentale foarte primitive.
Oameni ușor de manipulat, dar greu de convins și de educat, oameni care vor fi cât se poate de permeabili la teoriile conspirației, întrucât fiind mulți care vor crede în ele, certitudinile lor vor fi de nezdruncinat.
Semeni ai noștri care vor avea dificultăți în a citi orice, de la semnele pericolelor la care se expun până la etichetele de pe borcane, cu un intelect slab antrenat, obosind repede și deci puțin predispus la efortul de cogitație.
În sfârșit, sunt tineri care vor deveni adulți și care vor dori să-și educe copiii după chipul și asemănarea lor, dand naștere unei veritabile spirale a analfabetismului funcțional cu ștaif și sigur pe el.
Constatăm așadar că trenul viitor al dezvoltării riscă să gâfâie tot mai tare, un tren tras tot mai greu de o locomotivă formată dintr-o zecime din cetățenii României, cu vagoane înfrânate și tot mai încărcate cu ignoranță și neputință. O locomotivă care are un singur vis: să se… mai mult, AICI
un articol de Ciprian Mihali, apărut în pressHUB.ro, 17 mai 2022
