CĂTRE UN MODEL DE REGIONALIZARE A ROMÂNIEI (II): Dezvoltarea regională. Două abordări
În România există încă incertitudini cu privire la alegerea dintre politica de dezvoltare regională (care își propune să asigure finanțarea/alocarea adecvată a resurselor și stabilirea priorităților pentru dezvoltarea socio-economică) și regionalizare (cu scopul de a descentraliza/deconcentra la nivel regional elaborarea politicilor și furnizarea de servicii). Fiind un proces specific contextului, nu există un proces sau o metodă universal valabilă; indiferent de abordare, dezvoltarea regională trebuie să aibă ca scop diminuarea dezechilibrelor economice și sociale dintre regiuni. Afectată de dificultatea de a întreprinde reforme de echilibrare a nevoilor interne, de politicile UE și lipsa de capacitate, dezvoltarea regională este împiedicată și de indecizia guvernelor de a întreprinde doar o reformă de dezvoltare socio-economică sau și o reformă administrativă structurală.
CĂTRE UN MODEL DE REGIONALIZARE A ROMÂNIEI (I): România asimetrică. Regiunile în capcana centralismului
O absență majoră din dezbaterea despre regionalizare, ca parte a unei reforme administrativ-teritoriale, e necesitatea stabilirii unor criterii ale regionării teritoriale altele decât criteriul etnic sau cel al chiversnisirii banului public. Aceste criterii sunt: dezvoltarea social-economică în timp a regiunilor – inclusiv prin discriminarea lor pozitivă – , apoi coerența cultural-istorică a unor regiuni, respectiv relația dintre cele două criterii. În cele ce urmează ne vom concentra asupra primului.