Va apăra armata română și NATO regiunea Moldovei în cazul unei invazii rusești în România? Sau doar Bucureștiul și Transilvania, așa cum arată planul de apărare al Armatei Române? Jurnaliștii ZDI au întrebat direct reprezentanții Statului Major al Armatei Române, iar aceștia au dat un răspuns evaziv legat de planurile operaționale.
Statul Major subliniază însă că Armata Română, „odată cu declanșarea agresiunii ruse în Ucraina, a sporit capacitatea de reacție, numărul activităților de instruire și numărul misiunilor reale. A fost o creștere fără precedent a ritmului operațional. Capacitatea de luptă a structurii de forțe și capacitatea de descurajare au crescut, prin dezvoltarea capabilităților de comandă-control, a capacității de manevră, de lovire și a sprijinului logistic”.
Opinia publică din Iași și din județele Moldovei atrage însă atenția că, lăsată la discreția rușilor, invadatorii ar putea repeta masacrele de la Bucea, pe motiv că planurile operaționale prevăd o apărare a țării pe aliniamentul Focșani-Nămoloasa-Galați (așa-numita „Poartă a Focșanilor”). Asta spre deosebire de polonezi, care și-au schimbat strategia de apărare și au decis să lupte chiar la frontiere, nu în interior, în cazul unui atac rusesc.
Moldova, abandonată fără luptă? Opinia istoricului Dorin Dobrincu
În ultima perioadă au apărut mai multe întrebări legate de strategia de apărare a țării în contextul războiului brutal și sângeros dus de Federația Rusă în Ucraina. De exemplu, Armata Română este arătată cu degetul de opinia publică că nu „vede” dronele rusești care cad peste Dunăre, în zona Brăilei, deși avem rețele de radare performante. Sau că, în caz de atac rusesc, vor fi trimiși în prima linie soldați bătrâni, adică cei care au făcut armata până în anul 2007, de când nu mai e obligatorie.
Însă, în Moldova, o problemă stringentă a opiniei publice a devenit tactica de apărare a Armatei Române în caz de atac rusesc: aceasta s-ar apăra pe aliniamentul Focșani-Galați, pentru a apăra Bucureștiul, în timp ce Moldova ar putea fi lăsată de izbeliște rușilor, fără luptă. Polonezii aveau și ei o astfel de doctrină tactică, însă, când au văzut masacrele rușilor din Ucraina, un exemplu fiind cel de la Bucea, s-au decis să apere țara chiar la granițe.
Opinia publică, prin tot mai mulți lideri de opinie, din Moldova trage un semnal puternic de alarmă în această privință. „În 2019 au fost aplicații în zona Focșaniului, cu trupe americane și românești. Au existat jocuri de război, și, surpriză: trupele românești erau înfrânte în 24 de ore. Povestea a fost mediatizată la momentul respectiv chiar și în vest. Problema este cum vede statul major român o problem gravă pentru România în ansamblu, și pentru Moldova în mod particular. Impresia generală poate fi că și americanii, Pentagonul, ar fi de părere că nu poate fi apărată Moldova de est. Însă nu este așa, propunerea a venit de la militarii români. Dincolo de faptul că știm că NATO este disproporționată în funcție de aportul la alianță, statele membre fac propuneri de apărare. Una este să fii aliat cu Portugalia sau Franța în raport cu Rusia, și este altă treabă să fii țară baltică sau Polonia și România. Dar România poate propune alternative legate de apărare. Un exemplu ar fi statele baltice: sunt foarte mici, și chiar lângă Rusia. Au o situație geostrategică mult mai dificilă. Dar ne putem compara cu Polonia, care au avut și ei o situație asemănătoare, o „Poartă a Focșaniului”, care se numea „apărarea pe Vistula”. Însă, faptul că, în războiul din Ucraina, când rușii au ajuns chiar lângă Kiev încă din primele zile ale războiului, după contraofensiva ucrainenilor s-au găsit gropi comune și cadavre pe străzi, asta a schimbat optica. Era o chestiune care ne aduce aminte ce s-a întâmplat în lagărele eliberate de către aliați în al doilea război mondial. Polonezii au învățat din treaba asta și au decis că o eventuală luptă cu agresorii ruși trebuie dusă la frontieră”, este de părere Dorin Dobrincu, reputat istoric ieșean, cercetător la Institutul A.D. Xenopol.
Răspunsul integral al Statulului Major al Armatei
Jurnaliștii ZDI au întrebat chiar reprezentanții Statului Major al Armatei Române despre posibila tactică a apărării României pe Aliniamentul Focșani – Galați. Probabil că ar fi fost culmea ca taman șefii armatei să ne ofere un răspuns pozitiv sau negativ legat de tactica operațională, în condițiile în care în apropierea granițelor se desfășoară un război în toată regula, și de regulă tacticile militare majore sunt secrete. Însă Armata a ținut să ne ofere totuși un răspuns, cum că „nu stă deloc” în această perioadă tulbure.
„Informațiile în legătură cu planurile operaționale ale Armatei României nu se încadrează în categoria informațiilor de interes public. Provocările din imediata apropiere a granițelor naționale ca urmare a atacurilor Federației Ruse asupra infrastructurii portuare din Ucraina au condus la luarea unor măsuri de intensificare a monitorizării și supravegherii, de creștere a vigilenței, de multiplicare a instruirii și exercițiilor multinaționale, respectiv dezvoltarea elementelor rețelei aliate de sprijin a reîntăririlor pe teritoriul național și realizarea condițiilor pentru creșterea la nivel brigadă a Forward Land Forces Battle Group. Am atins o nouă bornă în privința structurilor aliate dislocate pe teritoriul național. Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est a obținut ultima etapă de certificare operațională. Astfel, și-a confirmat statutul în cadrul Structurii de Forțe a NATO și asigură coerența operațională între planurile naționale și Planurile Regionale de apărare, comanda și controlul operațiilor terestre ale Alianței la nivel corp, în orice situație, la criză sau război. Toate aceste măsuri vizează amplificarea efectului de descurajare și întărirea capacității de apărare pentru a oferi un răspuns adecvat, rapid, decisiv și întrunit împotriva nu doar a amenințărilor militare, cât și pentru contracararea amenințărilor hibride. Așadar, odată cu declanșarea agresiunii ruse în Ucraina, Armata României a sporit capacitatea de reacție, numărul activităților de instruire și numărul misiunilor reale. A fost o creștere fără precedent a ritmului operațional. Capacitatea de luptă a structurii de forțe și capacitatea de descurajare au crescut, prin dezvoltarea capabilităților de comandă-control, a capacității de manevră, de lovire și a sprijinului logistic”, ne-a precizat Statul Major al Armatei Române, într-un răspuns scris.
„Generații întregi de ofițeri au fost învățați că România nu se poate apăra în est decât aici”
Istoricii ieșeni sunt de părere că planurile de apărare ale României în fața unei posibile agresiuni din Est sunt vechi. De altfel, și în trecut Armata Română s-a bizuit să se apere de ruși pe linia Focșani-Nămoloasa-Galați. „Generații întregi de ofițeri care au trecut prin academiile militare au fost învățați că România nu se poate apăra în est, decât pe acest aliniament, deoarece trebuie apărat Bucureștiul, implicit statul”, este de părere istoricul Dorin Dobrincu.
„Dincolo de chestiunea militară, este și o problemă de societate românească în ansamblu, în particular de Moldova. Adică, într-un fel văd elitele militare și politice de la București aflate foarte departe de linia frontului și altfel văd lucrurile oamenii care locuiesc între Prut și Carpați. Există în Moldova un sentiment de frustrare foarte puternic, un sentiment de abandon. Un abandon din punct de vedere al investițiilor, economic, infrastructura mare, rutieră, iar după declanșarea agresiunii ruse în Ucraina în 2014 un sentiment acut de nesiguranță. De-a lungul timpului, Muntenia cu Bucureștiul au fost considerate a fi un nucleu dur încă de pe vremea constituirii statului român. Bucureștiul aflându-se pe o câmpie, cea a Bărăganului, s-a considerat încă de demult că trebuie fortificat împotriva unei posibile ofensive rusești. În decenii întregi s-au investit sume foarte mari de bani din bugetul României. Bugetul pentru aceste fortificații până la Primul Război Mondial a fost chiar și de trei ori mai mare decât cel a ministerului de război de atunci.
Așadar, în contexul Primului Război Mondial, când România a schimbat alianțele, fortificațiile au devenit inutile, frontul s-a inversat. A existat o apărare în zona Focșani, dar dinspre sud. Orientarea apărării înspre est a fost reluată în perioada interbelică, deoarece s-a considerat că marele adversar al României este Uniunea Sovietică. În 1940, România a cedat fără să tragă un foc de armă Basarabia, nordul Bucovinei și o parte din județul Dorohoi, apoi jumătate din Transilvania. În 1944, frontul a ajuns înapoi în Moldova, pe direcția Iași – Chișinău. S-au făcut câteva fortificații strategice, dar frontul a cedat. Tot atunci s-a considerat să se facă o apărare în Poarta Focșanilor, dar nu a funcționat această linie de apărare. După 2014, aceste planuri au fost redescoperite”, a completat cercetătorul Dorin Dobrincu.
Urmarea: Moldova, cea de aici din dreapta Prutului, va sta mulți ani cu frica unui… citește continuarea AICI
articol de Adrei Dîscă, apărut în Ziarul de Iași, 23 aprilie 2024
