Atunci când discutăm despre decalajale de dezvoltare din ce în ce mai vizibile dintre Cluj și Iași, nu putem ocoli factorii obiectivi. Este vorba mai ales de handicapul geografiei, de distanța mare a orașului moldav față de granița de vest și de bariera Carpaților Orientali, precum și de lipsa anumitor resurse. Însă aș insista mai ales asupra factorilor care țin pur și simplu de oameni, în primul rând de localnici, dar și de diriguitorii acestei țări.
Iașul a intrat pe mâna PSD-ului în 2003, și încă pe ușa din dos, când s-a produs un fel de trădare a electoratului ieșean – până atunci majoritar de dreapta – de către primarul Constantin Simirad, cel care l-a adus la Palatul Roznovanu pe Gheorghe Nichita (acesta luase doar 2% la alegerile din 2000, pe listele PD). Nichita s-a dovedit un om total lipsit de viziune și de dăruire pentru binele public, în schimb a fost abil în a-și crește și consolida propria putere, extrem de corupt și abuziv. S-a adăugat lipsa de coeziune a politicienilor locali, incapacitatea acestora de a se coaliza în jurul unor proiecte mari de interes public, atât urban, cât și regional. Piedicile puse de Nichita și PSD modernizării și extinderii Aeroportului din Iași sunt binecunoscute în oraș, dar nu numai. Această investiție a început cu banii ieșenilor, a continuat și s-a finalizat cu bani europeni, fără nici un fel de susținere din partea guvernului României; astăzi avem un succes evident, ceea ce demonstrează că se poate dacă există determinare și o bună administrație. De asemenea, aș adăuga gestionarea defectuoasă de către Primărie a unor proiecte culturale majore, un exemplu recent fiind candidatura Iașului pentru desemnarea capitalei culturale europene în 2021 (un eșec colectiv, însă cu responsabilități individuale precise, bine cunoscute în urbe), dar și piedicile puse în continuarea derulării la Iași a FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere.
Au existat câțiva miniștri ieșeni în guvernele României postcomuniste, în general pentru perioade scurte. Unii au fost invizibili, alții au fost implicați în scandaluri de corupție sau de abuz în funcție. A existat și un premier originar din Iași (Mihai-Răzvan Ungureanu), însă doar pentru două luni, prea puțin pentru a demara și mai ales pentru a susține proiecte mari, deși a dat semnale că vrea să pună pe tapet (și) problemele Moldovei. Sunt binecunoscute cazurile de cedare a multor politicieni locali în fața deciziilor luate de șefii partidelor, uneori arbitrar, inclusiv în cazurile în care Iașul și Moldova erau defavorizate. De asemenea, a fost evident și dezinteresul total al politicienilor de anvergură „națională” față de proiectele de interes pentru regiunea nord-estică a României, cel mai flagrant exemplu fiind cel al autostrăzii Iași-Târgu Mureș, pentru care mereu se invocă lipsa fondurilor. În schimb se găsesc mereu bani guvernamentali pentru autostrăzi în Muntenia, în Dobrogea și, desigur, în Transilvania și Banat. Din păcate, Iașul pierde în continuare oameni cu inițiativă, care pleacă îndeosebi spre București ori chiar spre Cluj, dar și în afara țării. De altfel, migrația masivă afectează întreaga regiune a Moldovei, ca și alte părți importante ale României.
Dorin Dobrincu, contributors.ro, 29 februarie 2016