De un an, poate doi, noi (ieşenii) avem impresia că în planul coeziunii teritoriale a Moldovei am făcut paşi importanţi; că Botoşanii, Neamţul, Vasluiul sau oricare alt judeţ din regiunea noastră ne e mai aproape; că toţi moldovenii au înţeles că vom avea o regiune mai competitivă şi cu o putere mai mare de negociere cu centrul, doar dacă realizăm şi coeziunea teritorială!
“Ce mai e pe la Iaşi? N-am mai stat în Iaşi de când am terminat facultatea! De fost, am mai fost de câteva ori, dar nu am stat mai mult de câteva ore. Asta, aşa, ca să-mi rezolv nişte probleme de serviciu.”, “Cum e Palasul?”, “Acum trebuie să fie aglomerat oraşul! Au venit şi studenţii, imediat e şi Sfânta Parascheva!”, “Fiul meu e la master la Cluj!” sunt câteva frânturi din discuţiile avute cu vechii mei colegi la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului “A.T. Laurian” din Botoşani, la doar ceva mai mult de 100 de km de Iaşi, în aceeaşi Moldovă!
Drumul Iaşului spre consolidarea statutului de metropolă regională, ca şi evoluţia Moldovei spre reteritorializare, se dovedeşte a fi unul anevoios. Nici imaginea de marcă, inconsistentă (mai ales!) la nivelul regional, nici economia, mai şubredă în raport cu cea a oraşelor comparabile din punctul de vedere dimensional, dar în consolidare faţă de judeţele Moldovei apusene, nici diversele servicii teritoriale (învăţământul superior sau chiar sănătatea) nu par a se fi înviorat semnificativ în ultimul an.
George Țurcănașu, Ziarul de Iași, 25 octombrie 2018
