La fel ca fiecare dintre noi, încerc să „fac sens” din haosul în care ne găsim de trei săptămâni încoace.
Ce se întâmplă în România în perioada asta nu este chiar o „lebădă neagră”, nici în timp și nici în spațiu. Noi, ca țară, am mai fost aici, în anii 1930, la fel cum majoritatea țărilor occidentale se confruntă acum cu un val de populism exploatat de propaganda rusă. O să scriu mai multe despre asta în edițiile următoare. Până atunci, am apelat la 5 oameni din comunitatea locală în al căror discernământ am încredere, pornind de la o întrebare simplă: cum ieșim din situația în care suntem acum?
Ce putem schimba, la nivel individual sau instituțional, pentru ca lucrurile să nu degenereze și mai mult, dincolo de un prag de unde nu mai există întoarcere, în deriva către autoritarism?
1. Mihai Diac, fondator Codrii Iașilor
Ce putem face fiecare? E tardiv să analizăm critic mesajele care ne sunt servite pentru a ne păstra luciditatea în aceste vremuri tulburi. A verifica informațiile și a nu consuma păreri/sloganuri drept adevăruri, oricât ne-ar plăcea. Dacă am fi putut face asta cu toții, nici nu am fi ajuns aici.
Dacă facem parte dintre cei privilegiați însă, am putea, în primul rând, să coborâm de pe calul nostru alb imaginar, realizând că nu avem nici un merit că am ajuns mai „bine”, mai educați, mai prosperi, mai europeni etc.
Câtă vreme rămânem fracturați ca societate, toți vom pierde, iar noi, cei privilegiați, avem mai mult de pierdut.
Superioritatea, inclusiv în a explica termenii perspectivei noastre, doar adâncește prăpastia și ne va face și mai puțin democratici și mai vulnerabili.
Putem căuta să legăm punți. Cu umilință, cu curiozitate reală, cu răbdare si empatie, pornind de la cei mai apropiați.
Va fi greu, dar avem nevoie de partide care, pe lângă cinste si capacitatea de a guverna competent, au și politici sociale. Competență pentru a crea acea cale prin care oricine își poate construi o viață mai bună, în sens profund, fundamental, și politici sociale pentru a reduce decalajul.
Dar înainte de toate, cinste. Aici cred ca e un bun punct de început. Să nu mai strâmbăm nasul cu mofturi mărunte, că suntem în ceasul al 12-lea al crizei, și să votăm candidatul cel mai competent dintre cei cinstiți.
2. Daniela Mitrofan, activist civic și psihoterapeut
Ultimele săptămâni pentru noi, românii, au fost foarte intense din punct de vedere emoțional. Deși în ultimii ani am trecut prin evenimente despre care citeam în cărțile de istorie, acum trăim noi înșine cu teama că un capitol din istoria neagră a României s-ar putea repeta.
Nivelul de anxietate a atins cote pe care nu le-am mai văzut nici în perioada OUG 13, când oamenii simțeau și verbalizau furia, nici în perioada pandemiei, deși atunci anxietatea a fost mai degrabă mocnită și cu acumulări în timp.
În societate se putea resimți dezamăgirea, nedreptatea, furia mocnită, dar și dorința de a da o lecție politicienilor. Un deziderat perfect justificat, care ar trebui să le dea mult de gândit.
Ca activist civic am observat ascensiunea curentului ultranaționalist și am vorbit de multe ori despre pericolele extremismului, însă realitatea ne-a pus în față cel mai negativ scenariu pe care ni-l puteam imagina: desprinderea de civilizația europeană și alunecarea pe panta izolaționismului, sub privirile galeșe ale Kremlinului.
În fața hăului care ni s-a deschis după primul tur al alegerilor prezidențiale, sentimentele de anxietate și furie au făcut loc unui sentiment nou, neașteptat: frica.
Pe solul fertil al fricii e foarte greu să construiești un discurs rațional, constructiv. Iar dincolo de asta, ne lipsește igiena comunicării interpersonale. Lipsa abilităților de comunicare, a inteligenței emoționale și a introspecției critice ne-a dus direct în mijlocul unor conflicte cu cei mai apropiați oameni: prieteni, familie etc. În acest vârtej, luăm totul personal, deoarece gândim si-i vedem pe ceilalți ca pe inamici.
De asemenea, lipsa de comunicare eficientă o putem observa si la autorități, iar acest lucru nu a făcut decât să amplifice neîncrederea cetățenilor și să dea subiect unor scenarii conspiraționiste și să minimalizeze contextul geopolitic în care ne aflăm.
Cel mai important este acum să conștientizăm cum arată discursul nostru, cum încercăm să le transmitem celorlalți informații despre situația noastră colectivă și despre pericolul în care ne aflăm cu toții și pe care ar trebui să îl conștientizăm la magnitudinea sa reală.
Pentru asta, ar putea fi util să recurgem la cărțile de istorie, pentru a nu repeta greșelile trecutului, și să învățăm să ne selectăm sursele de informare neutre, nestridente. În tot acest vacarm creat de politicieni, candidați, presă, să punem la îndoială tot ceea ce ni se spune și să ne întrebăm dacă nu cumva ceea ce auzim este ceea ce vrem să auzim, pentru a ne fi validate credințele, așteptările sau temerile.
Când vom evita capcana asta, vom putea spune că ne-am creat resurse suficiente de anticorpi împotriva manipulării și a dezinformării, care sunt la originea oricărei forme de subjugare a democrației.
3. Dorin Dobrincu, istoric
Pentru oamenii lucizi este evident că România – stat și societate, deopotrivă – decontează acum o lungă perioadă de:
- iresponsabilitate guvernamentală și partinică;
- corupție extinsă;
- plantare a nenumărate cohorte de incompetenți în funcții extrem de importante;
- neglijarea educației în general, a celei democratice în mod special;
- manipulare prin mass-media cumpărată de partide și prin rețelele sociale.
După alegerile parlamentare și prezidențiale (turul I), cele din urmă anulate, ar fi nevoie de o reformare a sistemului de putere din țară. Repoziționarea generală a decidenților, pe care am văzut-o în ultimele zile, nu îmi dă motive de optimism.
Și totuși, președintele statului ar trebui să-și dea demisia de onoare, de vreme ce a condus acest sistem statal ineficient și care a pus în pericol națiunea. La fel și prim-ministrul, dar și șefii serviciilor secrete, care practic au asistat neputincioși la intervenția unei puteri străine în jocul electoral din România.
Partidele existente, mă refer la cele declarat democratice, pentru că formațiunile extremiste funcționează în altă logică, au nevoie de o reașezare, de atragerea și promovarea unor oameni competenți și dedicați valorilor democratice.
Nu cred că se va întâmpla asta din motive diverse. În politica românească predomină tipul prădătorului și misecuvinistului. Totodată, avem nevoie de organizarea unor alegeri prezidențiale corecte, care să nu fie aruncate într-un viitor incert.
Societatea românească nu este nici ea prea coerentă. Nu doar politicienii s-au dovedit populiști în raportarea la societate, ci și mulți formatori de opinie, jurnaliști și intelectuali, inclusiv persoane din mediul academic.
Avem un sistem educațional birocratizat și ineficient, politizat la vârf, cu miniștri mediocri, al căror singur merit este apartenența la un partid sau proveniența din curtea președintelui, iar la nivelul inspectoratelor școlare, adesea și la cel al unităților școlare, avem mai ales clienți de partid.
Ar fi nevoie de schimbări structurale în această privință, pentru că fără o bună educație nu vom avea cetățeni reali, oameni autonomi, capabili să facă alegeri bazate pe cunoaștere.
Cultele din România, mai ales biserica ortodoxă și bisericile evanghelice, au dovedit că au probleme serioase în interior în privința raportării la politică. Există acolo aripi deschise la propaganda contra democrației liberale, există rețele de diseminare a unei retorici antieuropene, conspiraționiste și autoritare, care ajută mașinăriile electorale antidemocratice, ceea ce reprezintă un pericol la adresa societății noastre.
Am văzut reacții corecte împotriva acestor derapaje, dar deocamdată nu cred că este ceva dincolo de simplele declarații.
Asociațiile civice continuă să funcționeze, unele dintre ele au avut poziții clare, ferme contra derapajelor antidemocratice. Însă este prea puțin, implicarea civică este la un nivel îngrijorător de redus.
Trebuie să ne reamintim că nu există democrație fără cetățeni, fără oameni implicați în mod real și permanent în treburile comunității. Citește continuarea AICI
articol de Alex Enășescu, Iașul Nostru, 13 decembrie 2024
Foto: Ioan Stoleru / Scena9
