Într-un interviu pentru Libertatea, fostul coordonator al lucrării de masterat a lui George Simion, istoricul Dorin Dobrincu, vorbește despre faptul că l-a cunoscut pe Simion drept ”un student normal, rezonabil” și ”un om civilizat” cu ”o teză de master onorabilă”, însă că o doză de ”exaltare” l-a pus încă de atunci pe profesor în gardă. Schimbarea de acum a lui Simion o califică drept una ”spre gândire totalitară”.
Manifestările de Ziua Micii Uniri de la Iași, de pe 24 ianuarie, au fost prilej de contre între copreședintele AUR George Simion și fostul său profesor de la masterat, cel care i-a și coordonat lucrarea de disertație, istoricul Dorin Dobrincu, unul dintre fondatorii Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei (MDM), o asociație civică formată de mai mulți intelectuali moldoveni care militează pentru descentralizarea administrativă.
Iritat de o serie de bannere afișate de MDM: „Moldova spune nu extremismului”, „Moldova, regiune liberă de fascism”, Simion l-a acuzat pe fostul său profesor de separatism teritorial.
În interviul pentru Libertatea, Dobrincu răspunde atacului lui Simion și vorbește despre cum era acesta ca student.
Libertatea: Aţi fost profesorul actualului lider AUR, George Simion, la masteratul „Istoria comunismului în România“, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Cum vi s-a părut studentul George Simion?
Dorin Dobrincu: E vorba de primul masterat în acest domeniu din România. Eu predam „Represiune şi rezistenţă în România comunistă“ şi „Societate şi economie“. Programul a început din 2008, iar George Simion a fost în prima serie. Sigur că obişnuiam să vorbesc cu studenţii şi mai ştiam cu ce se ocupă. El era un student normal, rezonabil. Era şi un activist, cu toate că nu-mi era foarte clar pentru ce unire. Eu aveam o poziţie asumat liberală în sens intelectual şi explicit antitotalitară – deopotrivă anticomunistă şi antifascistă. Eram foarte reticent faţă de unionismul lui exaltat, dar el nu făcea propagandă, era un om civilizat. Nu doar că nu am avut probleme cu el, dar chiar i-am coordonat lucrarea de disertaţie. Îmi propusese un subiect care avea oarecum legătură cu cercetările mele mai vechi – rezistenţa antisovietică din RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească). N-a făcut cercetări în arhive, dar a fost o teză onorabilă.
– Prin ce se remarca studentul Simion?
– Nu m-am fixat asupra lui – era, totuşi, un tânăr de 20 şi un pic de ani. Terminase Comunicare la Bucureşti şi a venit la Iaşi pentru acest masterat. Mie mi-a atras atenţia, trebuie să spun, când a mers acasă la Ion Iliescu (n.r. – la 3 martie 2009, George Simion a aprins lumânări „în memoria morţilor de la Revoluţie“ în faţa casei lui Ion Iliescu). Am văzut la televizor cum îl luau jandarmii şi l-am recunoscut.
– La ce v-aţi gândit?
– M-am gândit că nu e suficient conturat, dar am remarcat poziţia lui anti-PSD. El îmi mai spunea că se mai duce la Chişinău cu prietenii unionişti. Mi-am dat seama ce-i cu el, pentru că am fost întotdeauna împotriva acestei forme bombastice de unionism.
– Asta v-a făcut să aveţi mai multă prudenţă în relaţia profesor-student?
– Prudenţă e cuvântul, într-adevăr. Oricum, nu voiam să îi influenţez pe studenţi în direcţia valorilor mele. Dar n-am avut vreo discuţie în contradictoriu. Suntem, din punct de vedere ideologic, pe poziţii total opuse. Dar nu ne-am contrat niciodată. Mi-am dat seama care e direcţia lui încă de când era student şi probabil că şi el şi-a dat seama de poziţia mea liberală. I-am coordonat disertaţia, am făcut observaţii, corecturi, iar el a ţinut seama de sugestiile mele. Am văzut o declaraţie a sa, în calitate de parlamentar, în care vorbea pozitiv despre masteratul de la Iaşi: că a învăţat cum să citească, să privească critic, să citeze.
– Cum vă raportați astăzi la George Simion, la politicianul de astăzi vs studentul de ieri? Dezamăgire, detașare?
– Nu mai sunt dezamăgit. Pentru mine, lucrurile sunt clare de multă vreme, nu mă surprinde atitudinea lui George Simion. Am văzut despre ce e vorba. Aveam aşteptări de la studentul Simion. Dar, dacă ratezi să te formezi mai ales în perioada de dezvoltare, când eşti destul de maleabil şi ai o mare putere de asimilare şi de procesare a informaţiilor, cred că e mult mai dificil să o faci la maturitate. Probabil că la el a jucat un rol doar anticomunismul, fără să fie dublat de o măsură egală în privinţa totalitarismelor, în general. E foarte periculos atunci când te situezi împotriva unui totalitarism, dar de pe poziţia altuia. Eroarea asta e de înţeles în tinereţe, atunci când te formezi. Dar dacă nu te schimbi după, e grav. Observ adesea oameni care sunt de dreapta, cu tendinţe spre extremă, precum şi oameni care sunt de stânga, cu tendinţe spre extremă. Lucrurile astea sunt legate de opoziţia faţă de fascisme, uitând de comunism sau înălbindu-l, sau, în oglindă, afirmând anticomunismul de pe o poziţie influenţată de fascismul legionar. Or, asta arată că nu ai o cultură, nu ai valori moderne, nu ai empatie. Gândiţi-vă la reacţia AUR vizavi de tema Holocaustului – „e o temă minoră“. Cum poţi să spui asta fără să-ţi trădezi, de fapt, convingerile profunde?
mai mult, aici
articol de Laurențiu Ungureanu apărut în Libertatea, 27 ianuarie 2022
