Partidele şi politicienii români fac de multă vreme un joc duplicitar, clamându-şi pro-occidentalismul în timp ce recurg la măsuri populiste, capturează mare parte din presă şi creează largi reţele de corupţie şi incompetenţă, remarcă istoricul Dorin Dobrincu într-un interviu acordat pentru News.ro. Aceste partide mainstream au crezut că pot închide jocul electoral, au făcut legi speciale în această direcţie şi au fost convinse că vor ţine populaţia captivă într-un sistem care le va aduce controlul la nesfârşit, mai explică interlocutorul.
În spatele acestor partide care refuză alternanţa la putere sunt serviciile secrete, justiţia clientelizată, instituţii precum Biserica şi mediul academic, precum şi reţele de afaceri şi de influenţă, membrii tuturor acestor structuri susţinând actualul sistem care le asigură privilegiile. Toate acestea creionează un stat român care se dezoccidentalizează rapid şi urmează tot mai mult modelul rusesc, arată cercetătorul la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi.
Istoricul ieşean Dorin Dobrincu, specializat în istoria politică, socială şi religioasă a României contemporane, este şi un activ membru al societăţii civile. Este membru fondator şi preşedinte al Mişcării pentru Dezvoltarea României, militează pentru reforma administrativă a ţării şi a coordonat volumul „Regionalizarea. Către un model de bună guvernanţă a României“. A scris „O istorie a comunismului din România“ şi „Omul evanghelic“.
Citiţi mai jos interviul integral pe care istoricul Dorin Dobrincu l-a acordat News.ro:
Matei Udrea: Domnule Dorin Dobrincu, există o importantă falangă de politicieni, influenceri, jurnalişti români care predică ruperea de Europa sub diverse pretexte. Mai toţi evită să critice Rusia şi cer Ucrainei să se predea. Are România o partidă rusă în momentul ăsta?
Dorin Dobrincu: Numărul cetăţenilor români care susţin pe faţă decuplarea României de Uniunea Europeană este în creştere. Fenomenul a început cu mai bine de un deceniu în urmă, dar el a devenit articulat în ultimii cinci ani, odată cu ajungerea în Parlament a primei formaţiuni populist-ultranaţionaliste. În tot acest timp s-au întâmplat diverse lucruri pe scena lumii, de la pandemia de Covid-19, războiul la scară larg dus de Rusia în Ucraina, subminarea de către Putin a ordinii internaţionale şi până la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Cât priveşte scena publică românească, aici aş remarca jocul duplicitar al partidelor politice româneşti mainstream, mă refer în principal la PSD, PNL, dar şi la UDMR, care au clamat că sunt pro-occidentale, dar au apelat tot mai des la măsuri populiste, au capturat şi clientelizat o mare parte din mass-media autohtonă, au patronat o reţea extinsă de corupţie şi incompetenţă. Aceste partide au plecat de la premisa că au un public captiv cu care pot menţine jocul închis, mai ales că au făcut şi legi care să le menţină controlul asupra localităţilor, au toţi preşedinţii de consilii judeţene, cvasitotalitatea primarilor şi membrilor consiliilor judeţene şi locale. Partidele sunt într-o strânsă legătură cu serviciile de forţă, cu justiţia populată cu mandarini şi rentieri, cu instituţiile magice, de la biserici la academii şi universităţi, cu diverse structuri de afaceri sau de influenţă. Mulţi dintre membrii acestor structuri susţin o ordine care le asigură privilegiile, bunăstarea şi prestigiul social. În acelaşi timp, unii dintre ei se consideră nedreptăţiţi, cred că merită o felie mai mare din tortul bunurilor publice şi/sau simbolice, iar asta se poate întâmpla, în opinia lor, doar prin rearanjarea în sistemul de putere din România. Cu puţine excepţii, nici unii, nici alţii nu sunt interesaţi de binele comun, de o societate meritocratică, funcţională şi incluzivă.
Matei Udrea: De ce se întâmplă asta?
Dorin Dobrincu: Imaginarul cultural, politic şi social al acestor oameni este încă la graniţa dintre premodernitate şi modernitate. Nu sunt integral nici într-o parte, nici în alta. De aici şi lipsa de angajare a multora – poate majoritatea – în susţinerea pe faţă, fără rest, a căii occidentale, în particular europene a României. Numărul pro-ruşilor este în creştere, nu am nicio îndoială. Pe unii îi cunoaştem pentru că nu se ascund, alţii stau feriţi, pentru a se autoproteja. Deocamdată vedem navigând în aceste ape inşi diverşi, de la cei care apreciază „înţelepciunea rusească” la cei care cred că valorile nu contează, că pentru a supravieţui trebuie să fim flexibili, să ne lăsăm portiţe pentru a negocia cu dictatorii. Unii au reuşit să construiască mişcări politice de tip cvasireligios, precum Călin Georgescu, alţii sunt în fruntea unor partide populist-extremiste, precum George Simion şi Diana Şoşoacă. Îi vedem detestându-se reciproc sau făcând alianţe temporare. Foşti veleitari din politică, pensionaţi între timp, precum Adrian Severin, sau afacerişti dubioşi, precum Cosmin Guşă, sunt şi ei în acest insectar. Există şi persoane mai subtile, care fac cu ochiul către ruşi şi către alte sisteme politice autoritare, având o filosofie personală şi politică tranzacţională, cel mai cunoscut exemplu fiind Adrian Năstase. Dincolo de aceste nume – câteva dintre multe altele – nu cred că putem vorbi de existenţa în acest moment a unei partide proruse coagulate. Îngrijorător mi se pare că avem o masă considerabilă de politicieni, jurnalişti, influenceri, academici şi rezervişti din serviciile secrete şi din armată care aderă la autoritarism, care subminează harnic – la televiziuni, posturi de radio, podcasturi, reţele sociale etc. – democraţia liberală, care vor ca România să fie oriunde şi oricum, numai nu un stat de drept, sub domnia legii, integrat într-o Uniune Europeană puternică. Ne putem imagina că, într-un context favorabil Rusiei, aceşti oameni vor schimba tabăra fără reţinere. Am mai văzut aşa ceva atât în istoria noastră recentă, cât şi aiurea. Rezultatele ar putea fi catastrofale pentru parcursul nostru democratic şi european.
Matei Udrea: Ce decizie credeţi că va lua clasa politică românească în perioada următoare? Vor decide să mergem cu UE sau ne decuplăm de la noul nucleu care tocmai se formează?
Dorin Dobrincu: Nu putem şti ce decizii vor lua guvernanţii români în următorii patru-cinci ani, pentru a face referire la perioada de funcţionare a noului Parlament, precum şi a mandatului viitorului preşedinte al statului. Mi se pare periculos că terenul a fost pregătit – din convingere, din oportunism, nici nu mai contează – pentru schimbări structurale. Şi nu în bine. Am văzut în ultimii ani cum se pune în practică tranziţia instituţională. Statul român este deja în bună măsură pe model rusesc, cu o clasă politică în derivă, cu o putere crescândă a structurilor de forţă, cu o mass-media controlată în mare parte. Asistăm la o dezoccidentalizare nu doar la nivelul statului, ci şi al societăţii. Pentru mulţi, Occidentul nu mai este un model atractiv. Elitele sunt marcate, în mare măsură, de oportunism, pentru că mulţi vor să prezerve ce au obţinut până acum, eventual să obţină noi avantaje. Plecarea masivă a cetăţenilor români în Vest, în căutarea unei vieţi mai bune, a avut efecte contradictorii. Pe de o parte, a dus la imitarea unor idei şi practici din societăţile-gazdă, pe de alta a hrănit frustrarea unor segmente tot mai consistente de conaţionali, care fie nu s-au simţit acceptate de vechii locuitori, din diverse motive, fie au căutat supape compensatorii, complexelor de inferioritate fiindu-le contrapuse complexe de superioritate bazate pe plăsmuiri de dată mai veche sau recente. În acest context, au înflorit frustrările, conspiraţiile şi revanşismul, teren propice pentru apariţia şi extinderea susţinerii unor mişcări politice extremiste. Schimbările ideologice şi geopolitice, noile tehnologii şi reţelele sociale au favorizat aceste tendinţe. În contrapartidă, avem şi curentul căutării stabilităţii cu orice preţ. Susţin aceasta politicieni de diferite obedienţe, prelaţi, academicieni, jurnalişti, influenceri etc. Aceasta este o capcană, un drum spre dezangajare. Cum am spus deja, pentru a-şi păstra beneficiile, există segmente largi ale societăţii, probabil în mai mare măsură printre slujitorii statului, care ar fi dispuse, pentru apărarea propriilor interese, să abandoneze, să prăbuşească binele comun. Cel mai cunoscut exemplu este cel al „specialilor”, pentru care echitatea este doar un cuvânt bizar, iar reformele şi proiectele de dezvoltare pot fi blocate fără remuşcări.
„Cu Simion în fruntea statului, România va intra în turbulenţe. Devierea noastră de pe traiectoria pro-europeană face parte din programul său. Victor Ponta s-a remarcat prin mitomanie, lipsă de predictibilitate şi credibilitate. Primeşte susţinere morală din partea lui Adrian Năstase şi cea materială din partea fugarului Sebastian Ghiţă, ceea ce-l face nefrecventabil“
Matei Udrea: Dincolo de tendinţele pe care le au cei care conduc România, ce priorităţi credeţi că ar trebui să aibă ţara în următorii 5-10 ani?
Dorin Dobrincu: Priorităţile absolute pentru România mi se par a fi relansarea democraţiei, întărirea republicii, refacerea echilibrului puterilor, aşa-numita „check and balances“, la care aş adăuga reafirmarea bazelor laice, ca să nu spun seculare, ale statului. După aceea este nevoie de o atenţie specială acordată câtorva domenii despre care s-a discutat îndelung, dar cel mai adesea am rămas prinşi în mlaştina retoricii politicianiste şi birocratice. Pe primul loc aş vedea educaţia, unde avem un sistem nereformat în mod real, în pofida declaraţiilor goale, reluate periodic. Dezvoltarea merită o atenţie specială, cu accent din punct de vedere teritorial pe regiunile periferializate, ignorate de cele mai puternice blocuri geopolitice interne. Domeniul social are nevoie de o regândire modernă, în special cu privire la categoriile care au avut beneficii prea mici de pe urma creşterii noastre economice. Chestiunea apărării mi se pare… CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL AICI
un interviu de Matei Udrea, apărut în News.ro, 21 aprilie 2025
Declarațiile din interviu au fost preluate și de:
defapt.ro / Istoricul Dorin Dobrincu, fost director al Arhivelor: „Statul român e deja pe model rusesc”
