19 053 815 persoane reprezintă populaţia României înregistrată la Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2021 (RPL 2021), conform comunicatului de presă Primele date provizorii pentru Recensământul Populației și Locuințelor, runda 2021 al Institutului Naţional de Statistică (INS).
Pentru o analiză primară a datelor provizorii, consider că e necesar să pornim de la două repere, datele de la ultimul RPL, cel din 2011, dar şi datele estimate pentru un moment cât mai apropiat de 1 decembrie 2021. Pentru că avem deja câteva analize realizate pornind de la reperul RPL 2011, mă voi focaliza în prima fază pe reperul populaţiei estimate.
la Departamentul Geografie
din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi
Conform INS, valoarea de referinţă a populaţiei naţionale utilizată în realizarea RPL 2021 (estimarea de la 1 decembrie 2021) a fost de 19023542 locuitori. Datele încă provizorii ale RPL 2021 demonstrează o subestimare redusă a datelor la momentul de referinţă (cu aproximativ 30 de mii de locuitori). Din această perspectivă, putem afirma că INS a reuşit să gestioneze într-o manieră remarcabilă valorile dimensiunii demografice la nivel naţional. Însă, lucrurile stau altfel la nivelurile teritoriale inferioare (judeţe – doar pentru aceste unităţi administrative avem publicate valorile), unde între valorile estimate pentru momentul de referinţă şi cele înregistrate oficial există ecarturi substanţiale.
Înainte de a vă propune câteva exemple, e necesar să fac precizarea că baza de date TEMPO a INS (sursa statistică utilizată) e una cu geometrie variabilă. Această caracteristică nu înseamnă doar faptul că datele se upgradează periodic (odată cu trecerea timpului – lunar, trimestrial, anual – în funcţie de periodicitatea indicatorului înregistrat), ci şi faptul că se intervine adesea (mai ales în capitolele dedicate demografiei) cu unele corecţii statistice. Cu alte cuvinte, datele dintr-un interval dat (2011-2017) pentru indicatorul născuţii vii preluate din TEMPO în 2018 nu mai sunt aceleaşi cu cele din baza de date actuală. În plus, baza de date TEMPO a renunţat la valorile populaţiei rezidente din 1 ianuarie 2022, cele mai apropiate de situaţia de la momentul 1 decembrie 2021. Din acest motiv, pentru comparaţie voi utiliza datele de la 1 ianuarie 2021.
În raport cu rezultatele provizorii de la RPL 2021, cele mai mari supraînregistrări în zona estimărilor populaţiei rezidente s-au realizat în municipiul Bucureşti şi în judeţele ale căror reşedinţe sunt oraşe mari. În Bucureşti vorbim de o populaţie înregistrată la RPL (1 716 983 persoane) cu peste 100 de mii de locuitori mai redusă decât cea estimată (1 819 419 – la 1 ianuarie 2021). Urmează în ierarhie judeţul Timiş, unde populaţia obţinută la RPL (650 533) e cu peste 54 000 de persoane mai redusă decât cea estimată, apoi judeţul Iaşi (760 744 persoane – la RPL), cu 32 de mii de persoane mai puţin decât valoarea estimării de la 1 ianuarie 2021 şi judeţul Cluj (679 141 persoane – la RPL), cu peste 31 de mii de persoane mai puţin decât estimarea. Şi judeţele Dolj, cu peste 15 mii de persoane mai puţin populat decât se estima, şi Constanţa, cu aproximativ 12 mii, şi Sibiul sau Braşovul se regăsesc între judeţele cu o populaţie mult mai redusă decât cea estimată.
Nu e nici o surpriză în această enumerare. În toate aceste judeţe, populaţia aglomeraţiei urbane a reşedinţei (municipiul şi câteva comune din proximitate puternic integrate în sistemul teritorial local) reprezintă peste jumătate din populaţia judeţeană. Această stare de fapt face ca evoluţia demografică a judeţului să fie puternic dependentă de evoluţia demografică a structurii urbane a reşedinţei. În textele pe tema RPL 2021, ce vi le-am propus în ZDI, am anticipat faptul că marile oraşe, cele importante în relaţiile teritoriale la nivel regional vor fi afectate de pandemie din perspectiva dimensiunii demografice. Una dintre cohortele de populaţie absente în mare parte de la înregistrare în perioada pandemiei a fost populaţia studenţească, iar reşedinţele tuturor judeţelor enumerate sunt mari centre universitare. Surpriză a fost poziţia pe locul secund şi într-o manieră detaşată a judeţului Timiş. Nimic din aritmetica datelor TEMPO nu susţine această involuţie. De aceea, singura explicaţie pe care o pot da acum e că la momentul 0 al perioadei intercenzitare 2011-2021 (RPL 2011) s-a intervenit mai mult decât ar fi dictat algoritmii în ceea ce priveşte dimensiunea demografică a Timişoarei, ce a fost alături de Cluj una dintre cele două municipii reşedinţă ce au înregistrat o creştere demografică în perioada intercenzitară 2002-2011. Aceste corecţii „patriotice” (locale, fară doar şi poate!) nu sunt străine recensămintelor recente din România. Suspectez că în 2002, Focşaniul a apelat la un astfel de upgrade demografic, ce i-a permis să rămână în rândul oraşelor cu peste 100 de mii de locuitori, în acelaşi timp fiind şi singura reşedinţă judeţeană din România ce a avut creştere demografică în crunta perioada 1992-2002, iar în 2011, şi Botoşaniul e posibil să fi apelat la o astfel de inginerie, devenind cel mai stabil demografic oraş al Moldovei.
Dacă topul supraestimărilor statistice nu a generat surprize majore, topul judeţean al subestimărilor demografice e foarte interesant. Lăsând la o parte judeţul Ilfov (542 686 locuitori la RPL), cu aproape 40 de mii de locuitori mai mult decât estimările, ce are un comportamentul demografic de tip periurban, următoarele judeţe în această ierarhie sunt: Bacău, Suceava, Neamţ, Botoşani, Vrancea, Bistriţa-Năsăud şi Vaslui, ce se suprapun dorsalei de emigraţie maximă a României. (Pe data viitoare)
de George Țurcănașu, articol apărut în Ziarul de Iași, 12 ianuarie 2023
