Școala de dezvoltare Moldova 2021: regiune, identitate, brand. Ipotești, 27 – 28 august 2021

[cmsms_row data_width=”boxed” data_padding_left=”3″ data_padding_right=”3″ data_color=”default” data_bg_color=”#ffffff” data_bg_position=”top center” data_bg_repeat=”no-repeat” data_bg_attachment=”scroll” data_bg_size=”cover” data_bg_parallax_ratio=”0.5″ data_color_overlay=”#000000″ data_overlay_opacity=”50″ data_padding_top=”0″ data_padding_bottom=”50″][cmsms_column data_width=”1/1″][cmsms_text animation_delay=”0″]

Pentru al doilea an consecutiv, Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei (MDM) organizează Școala de vară a asociației, un program de formare și dezbatere destinat decidenților, specialiștilor și altor actori ai societății civile interesați de dezvoltarea regiunii Moldova, de descentralizare și de reformare a sistemului administrativ din România.

Evenimentul este organizat cu sprijinul Friedrich Naumann Foundation for Freedom (FNF), sub titlul Școala de dezvoltare Moldova 2021: regiune, identitate, brand și este inclus în programul festivalului Zilele Nordului, inițiativă a Asociației Nord (AN), ajuns la a opta ediție.

Școala de vară se va desfășura la Botoșani și la Memorialul Ipotești, județul Botoșani, în zilele de 27 și 28 august 2021. Unele comunicări și discuții vor avea loc inclusiv prin platforma ZOOM.

Întregul eveniment va fi transmis live în Facebook pe paginile MDM și a FNF https://www.facebook.com/FNFRomaniaMoldova/

Programul evenimentului:

VINERI, 27 AUGUST. FUNDAMENTE ALE REGIUNII: TERITORIU, CETĂȚENI, INSTITUȚII

Ora 9.30 – Cuvinte în deschidere (AN, MDM, FNF)

Orele 10-12, moderator: Alexandru Cohal.

• Regiunile și regionalismul în istoria României. Câteva repere prezentate de Dorin Dobrincu
• În căutarea configuraţiilor regionale optime (centralități, logică teritorială şi abordări multiscalare) – prezentare George Țurcanaşu

Orele 12-14, moderator: Barbu Mateescu.

• Regionalism, autonomie, descentralizare: între oportunități și provocări – prezentare Sergiu Constantin [ZOOM],
• O regionalizare poticnită: cauze și perspective – prezentare Dragoș Dragoman.

Orele 15-17, moderator: George Țurcănașu.

• Autonomia locală şi reforma administrativă.  Repere constituționale – prezentare Marius Balan,
• Modele economice în teritoriile aparținând regiunii istorice Moldova. O analiză din perspectivă economică a cauzelor inegalităților în dezvoltarea regională, de Mihai Talmaciu

Orele 17.30-19.00

Moldova, încotro? – masă rotundă, moderează Dorin Dobrincu

SÂMBĂTĂ, 28 AUGUST 2021 – PATRIMONIU MEMORIAL, IDENTITATE ȘI VALORI REGIONALE

Orele 10-11, moderator: George Țurcănașu

• E nevoie de o comunitate de comunități ca să crești un brand regional –  de Adrian Mironescu [ZOOM]

Orele 11.15 – 13.15, moderator: Alexandru Cohal

• Există o Moldovă civică? – de Ovidiu Voicu,
• Schimbare și stabilitate în valorile locuitorilor Moldovei: 2005 vs 2017 – de Barbu Mateescu

Orele 14.15 – 16.15, moderator: Dorin Dobrincu

• Patrimoniul cultural moldovenesc: de la identități locale la identitatea regională – de Ioana Repciuc,
• Oleacă despre ‘limbă’ și ‘identitate’ în Regiunea Moldova – de Alexandru Cohal

Orele 16.30 – 17.00. Concluziile școlii de dezvoltare, moderează Alexandru Cohal. Eveniment realizat cu contribuția ELSACO.

Rezumatele comunicărilor susținute la „Școala de dezvoltare Moldova 2021: regiune, identitate, brand”

„Regiunile și regionalismul în istoria României. Câteva repere” de Dorin Dobrincu

Istoria României a fost investigată în ultimul veac și jumătate – de istorici sau de alți cercetători interesați de trecut – cvasi exclusiv în cheie etno-naționalistă și/sau a constituirii statului-națiune. Trecutul a fost adesea idealizat, nu rareori falsificat, metanarațiunea dominantă fiind cea a luptei pentru unitate statală, aceasta din urmă sinonimă pentru mulți – actori politici și cercetători – cu centralismul. Decontextualizarea și înscrierea într-o perspectivă teleologică nu păreau să reprezinte o problemă pentru cei care credeau, iar unii încă mai cred, că scopul studierii trecutului este acela de a sluji prezentului.

Mulți cercetători au fost reținuți în a aborda istoria regională, dar mai ales a regionalismului, fie din motive de autocenzură, din teama de a nu atrage critici vehemente, inclusiv cu posibile consecințe profesionale și instituționale, fie pentru a nu alimenta imaginare vulnerabilități pentru stat. Cu toate eforturile de uniformizare ale național-centralismului, România a fost mai diversă din punct de vedere local și regional decât a încercat să acrediteze propaganda, cel mai adesea dincolo de schimbările de regim politic, de manualele școlare sau de ceea ce transmitea o mare parte a producției istoriografice ori a altor discipline. Unele cercetări derulate în ultimele decenii, în România și în străinătate, au adus în atenție tema regiunilor și regionalismului, oferind perspective mai crit- ice, mai echilibrate asupra unui trecut de care suntem direct legați. Voi analiza ce s-a întâmplat din a doua jumătate a secolului XIX până la începutul secolului XXI în privința raportului centru-regiuni, a politicilor centraliste, cum a încercat statul să impună omogenizarea teritorială și culturală, să reducă ori chiar să elimine solidaritățile regionale, iar în unele cazuri să împiedice (re)constituirea altora, manifestările regionalismului în regiunile componente ale României mod- erne și contemporane, clivajele culturale, etnice și politice, dar și cum au încer- cat unele grupuri, inclusiv partide cu o pronunțată bază regională, să susțină și să impună descentralizarea și chiar ceea ce astăzi am numi regionalizarea statului.

Dorin Dobrincu este istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași. Domeniile principale de interes sunt istoria  politică,  socială  și  religioasă  a  României  contemporane,  editarea surselor istoriei contemporane și istoria regională; membru fondator și președinte al Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei.

„În căutarea configuraţiilor regionale optime (centralităţi, logică teritorială şi abordări multi-scalare)” de George Țurcanaşu

În orice societate, sistemul administrativ este conceput în scopul eficientizării gestiunii resurselor umane şi naturale ale unui teritoriu. E necesar ca acest sistem să fie flexibil şi să articuleze într-o manieră echilibrată    şi   funcţională    necesităţile    fiecărui    nivel   de   organizare    (local, judeţean, regional etc.), conform principiului subsidiarităţii. Dinamica actuală accelerată a sistemului economic şi social, care se repercutează asupra organizării spaţiale a obișnuințelor de consum, a tehnologiilor de producţie a bunurilor şi serviciilor, a fluxurilor, a obișnuințelor de practicare a teritoriului, impune un caracter de perisabilitate structurilor teritoriale, care se repercutează deseori asupra sistemului administrativ. Este vorba fie de schimbarea configurațiilor administrative, fie de apariția unor griduri noi supe- rioare sau intercalate celor existente. În orice caz, noile delimitări administrative (de)marchează, deopotrivă, noile structuri teritoriale, cât şi tendințele lor de evoluție. Acestea reprezintă manifestarea cea mai vizibilă a dinamicii teritoriilor.

Dezbaterile pe tema regionalizării din România ultimilor decenii s-au focalizat în principal pe chestiunea reședințelor, foarte importantă şi aceasta, dar secundară în raport cu problema stabilirii configurațiilor teritoriilor regionale. Limitele regionale ar trebui să fie suprapuse pe discontinuităţi. Acestea devin ecarturi de la normele teritoriale – discontinuități ale potențialului regional de interacțiune, induse foarte adesea de bariere montane sau hidrografice, care se lasă greu „cucerite” de infrastructura rutieră şi feroviară a României sau dis- continuităţile culturale regionale şi identitare, ce sunt, cel mai adesea, ignorate cu buna ştiinţă de autoritățile centrale. De asemenea, e necesară identificarea unei logici teritoriale în construcția fiecărei regiuni în parte, un demers care să se bazeze pe centralităţile importante în contextul regional, național şi regional european, eventual pe axele capabile să imprime geneza unor clustere urbane, care să asigure coeziunea teritorială la nivel regional dar şi competitivitatea la nivel european. Acestea ar trebui să fie mizele principale ale proiectului teritori- al al României.

George Țurcanaşu, lector dr. la Departamentul de Geografie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” şi fost cercetător la ENS – LSH Lyon, este specializat în Geografia teritoriilor, cartografie şi modele cantitative utilizate în geografie; membru fondator al Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei.

„Schimbare și stabilitate în valorile locuitorilor Moldovei: 2005 vs 2017” de Barbu Mateescu

Pe baza datelor din World Values Survey, un instrument sociologic rulat periodic în zeci de țări printre care și România, vom afla împreună care sunt privințele în care valorile moldovenilor s-au schimbat  de-a  lungul  perioadei  menționate  în  titlu.  Relația  cu  străinii  și minoritățile de orice tip, încrederea, religiozitatea sau conflictul dintre independență și obediență sunt doar câteva dintre axele discuției.

Barbu Mateescu s-a născut în urmă cu 40 de ani la București iar  acum locuiește în Cluj-Napoca. A absolvit în 2005 studiile University of Pennsylvania, obținând diplomele de licență și master în sociologie. De atunci și până acum a lucrat în România în special în domeniile sociologiei electorale și al dezvoltării regionale.

„O regionalizare poticnită: cauze și perspective” de Dragoș Dragoman

Regionalizarea din România se dovedește a fi un proces de lungă durată. Deși acest proces este numit impropriu „regionalizare”, pentru că nu duce (încă) la apariția unor regiuni funcționale, el poate fi urmărit ca atare drept un fenomen complex, ce implică o transformare a raporturilor centru-periferie în favoarea celei din urmă. Mai substanțial sub forma descentralizării și a deconcentrării puterii,  procesul întâmpină o serie de legate de inexistența unor măsuri de compensare a diferențelor de dezvoltare regională, de nerezolvarea problemelor etnice româno-maghiare din Transilvania și de competiția politico-simbolică între reședințele de județ ce tind să devină reședințe de noi regiuni. Depășirea unuia dintre obstacole nu garantează deblocarea procesului, dar poate fi un factor suplimentar pentru dorința de a finaliza (sau nu) acest proces de durată.

Dragoș Dragoman, doctor în Sociologie, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Departamentul de Științe Politice, predă politici comparate și sociologie politică.

„Există o Moldovă civică?” de Ovidiu Voicu

La prima vedere, civismul pare o ocupație minoritară în Moldova. Dacă lăsăm la o parte Iașul, oraș universitar, și unele accente în câteva orașe, moldovenii par puțin interesați de implicare și participare. Strigătul „Moldova vrea autostradă” pare să fi zguduit status-quo-ul, dând aspirațiilor regionale un obiectiv concret.

Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei raționalizează strigătul, și obiectivul. Vrem să ne uităm la date statistice reci despre implicarea moldovenilor, la reacțiile câtorva localități din regiune, și la tendințele implicării civice de după momentul marii ieșiri în stradă din februarie 2017. Nu știm răspunsul la întrebare, dar împreună putem să căutăm Moldova civică.

Ovidiu Voicu este membru fondator și director executiv al Centrului pentru Inovare Publică, organizație non-profit în cadrul căreia coordonează programele privind guvernarea deschisă și drepturile fundamentale, activist și consultant.

„Modele economice în teritoriile aparținând regiunii istorice Moldova. O analiză din perspectivă economică a cauzelor inegalităților în dezvoltarea regională”, de Mihai Talmaciu

Regiunile de dezvoltare din România sunt printre cele mai slab dezvoltate dintre toate regiunile UE27, fapt evidențiat de statisticile și documentele Uniunii Europene, care le caracterizează ca având un nivel mediu de dezvoltare. Ele sunt considerate economii bazate pe factorii de producție, în care dezvoltarea este determinată în principal de forța de muncă slab calificată și de exploatarea resurselor naturale. Analizele comparative regionale din țara noastră evidențiază că nu există regiuni de dezvoltare în care progresul economic și nivelul de dezvoltare să fie uniform, în toate județele și zonele componente. În majoritatea regiunilor, în ciuda diversității lor, trebuie consolidați şi valorificați factorii care stau la baza dezvoltării din perspectiva pieței libere. Astfel, pe lângă domeniile de activitate de interes social, gestionate în mod tradițional de organismele administrațiilor publice (educația, sănătatea, infrastructura), trebuie încurajate și sprijinite activitățile economice care fac obiectul inițiativelor private din toate domeniile,  dar  mai  ales  sectoarele  de  înaltă  productivitate,  capabile  să genereze și să utilizeze tehnologii avansate, care pot avea incidență mai puternică asupra dezvoltării economiei regionale.

Prezentarea își propune să analizeze starea factorilor determinanți ai dezvoltării economiei celor opt județe aparținând regiunii istorice Moldova, să identifice cauzele progreselor extrem de slabe înregistrate în ceea ce privește îmbunătățirea nivelului de bunăstare și să propună un model explicativ al procesului de dezvoltare pentru o regiune care să integreze toate cele opt județe.

Mihai Talmaciu este conferențiar doctor în cadrul departamentului de Management, Marketing și Administrarea Afacerilor, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor. Doctor în economie din anul 2003 – tema tezei de doctorat „Structuri asociative în agricultura României”. Studii postdoctorale – 2012 SPODE Academia Română – Lucrarea de disertație „Modele ale dezvoltă– rii economice regionale sustenabile”. Domenii de interes: Economie agrară, Dezvoltare regională și locală, Managementul serviciilor, Turism și dezvoltare regională.

„Regionalism, autonomie, descentralizare: intre oportunitati si provocari” de Sergiu Constantin

Reforma administrativ-teritorială, împărțirea competentelor și resurselor între diverse nivele de guvernare, aducerea deciziei mai aproape de cetățean sunt teme care apar tot mai des pe agenda dezbaterilor publice în Europa și nu numai. Deseori însă calitatea discursului public este afectată de confuzii conceptuale și/sau de prejudecăți ideologice. Voi începe intervenția mea cu o discuție preliminară a unor termeni si concepte la care mă voi referi de-a lungul prezentării. Apoi, în prima parte voi vorbi despre autonomie ca instrument de guvernare a diversității teritoriale și culturale dintr-o perspectivă comparată, la nivel european. În partea a doua a prezentării mă voi concentra pe un studiu de caz la nivel național (i.e. regionalis- mul  în  Italia)  și  sub-național  (i.e.  democrație  consociațională  în  provincia autonomă italiană Alto Adige-Südtirol).

Sergiu Constantin este jurist, cercetător la Institutul pentru Drepturile Minoritatilor al Eurac Research (Bolzano/Bozen, provincia autonomă Alto Adige/Südtirol, Italia). A studiat la Universitatea din București si la Universitatea din Graz. Temele sale de interes sunt drepturile lingvistice, participarea politică si autonomia teritorială/culturală din perspectivă comparativă la nivel european.

„Patrimoniul cultural moldovenesc: de la identități locale la identitatea regională” de Ioana Repciuc

Deși acționează oficial sub egida programelor și politicilor internaționale care vizează încurajarea și promovarea patrimoniului cultural local viu și a identităților locale, România conservă un management cvasi-centralizat și nefuncțional al resurselor patrimoniale. Câteva  exemple de  bune practici  în construirea  de  branduri locale/regionale din țară și din străinătate având drept fundament acest tip de patrimoniu pot constitui un punct de plecare pentru o reflecție aplicată asupra oportunităților pe care Moldova le are la dispoziție în configurarea acestui tip de identitate culturală regională vizibilă la nivel național – o identitate patrimonială capabilă să atragă fonduri pentru dezvoltare sustenabilă în viitor.

Ioana Repciuc este cercetător la Departamentul de Etnologie al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” , Academia Română, Filiala Iași. A fost cercetător asociat la universități din Germania, Anglia, SUA, Polonia. Interesele sale principale de cercetare vizează etnologia românească și europeană, analiza textului folcloric, sociologia religiei și antropologia Europei estice.

„Autonomia locală şi reforma administrativă. Repere constituționale” de Marius Balan

Autonomia locală reprezintă un principiu care se regăsește aproape invariabil în legile fundamentale ale statelor europene. Descentralizarea administrativă este consacrată în constituțiile democratice ale României presocialiste (1866 și 1923) şi apare, ca principiu fundamental, alături de autonomia locală, în Constituția din 1991, atât înainte cât şi după revizuirea din 2003. Practica politică şi administrativă este departe de o implementare serioasă a acestor principii. Sub acest aspect, normele constituționale sunt subsumabile conceptului de constituție nominală, unde textul legii fundamentale exprimă un simplu deziderat politic, care nu este sau nu poate fi (încă) transpus în realitate. În fapt, implementarea autonomiei locale prin reforma administrativă constituie un proiect a cărui premisă majoră nearticulată o reprezintă existența unui stat unitar centralizat ce dispune de instituții, mecanisme şi proceduri eficiente, capabil să-şi pună în mod eficient şi cu consecvență în aplicare politicile.

Marius Balan este conferențiar universitar dr. la Departamentul de Drept public, Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Do– meniile sale de interes sunt drepturile minorităţile naţionale și dreptul consti– tuţional şi instituţii politice.

„Oleacă despre ‘limbă’ și ‘identitate’ în Regiunea Moldova” de Alexandru-L. Cohal

La întrebarea „ce anume vă reprezintă mai bine ca români?” probabil nouă din zece cetățeni ai României ar răspunde azi cu „limba română”. La aceeași întrebare, „ce anume vă reprezintă mai bine ca români”, probabil zece din zece cetățeni români migranți (sau aflați peste hotare de mai bine de 15 ani) răspund azi tot cu „limba română”, cu diferențe majore însă la întrebarea care contează aici: „care limbă română?”.

Una dintre cele mai importante trăsături identitare ale românilor, naționali- tatea, cu omologul său funcțional, româna ca limbă națională, reprezintă în spațiul public românesc un binom cu valoare tautologică, un dat atemporal și aparent self-explained, în jurul căruia sunt aranjate celelalte componente identitare, aflate la mare distanță, ca importanță, de binomul ‘limbă-națiune’. Putem atribui acestui fenomen cauze în politicile de omogenizare culturală și lingvistică din perioada României Mari și promovate intens apoi în timpul dictat- urii comuniste. De altfel, mai ales în societățile construite pe fundații etnice și în care  naționalismul  a  fost  crucial  pentru  coeziunea  socială,  precum  era  și România în intervalele 1859/1862-1944, în anii 1960-1989, în bună măsură și după aceea, limba reprezenta deopotrivă și o puternică trăsătură identitară și o clară motivare a fundamentării politice centraliste, în care diversități, minorități, inter- ese locale sau regionale trebuiau să se topească în binele comun sau să devină simplu decor muzeistic.

Însă în rândul moldovenilor apuseni, pe care i-am studiat în ultimii ani, ceva interesant se întâmplă odată cu deschiderea culturală produsă de migrație: relația strânsă dintre limbă și macroidentitate este slăbită, lăsând loc afirmării dimensiunii locale / regionale lingvistice prin revitalizarea mai mult sau mai puțin asumată a vorbirii moldovenești, atât la cei care au plecat din România cât și la cei ce se întorc din străinătate și care re-migrează de fapt în unul din cele opt județe ale Moldovei. Să fie acesta semnalul unei redimensionări identitare?

Alexandru-L. Cohal este lingvist, a urmat studii filologice la Iași, sociologice la Roma și la Pavia, în prezent este cercetător la Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Filiala Iași a Academiei Române, domeniile sale de interes fiind socioantropologia migrației și sociolingvistica migrației.

„E nevoie de o comunitate de comunități ca să crești un brand regional” de Adrian Mironescu

Rolul unui brand de regiune este acela de a arăta cum locurile acesteia inspiră, acționează, animă şi livrează experiențe noi pentru locuitorii săi, pentru investitori şi pentru vizitatori. Nu este vorba despre cum este văzut locul acum, în momentul de față, ci despre cum vrem să fie văzut mâine! Cheia transformării consistă în implicarea colectivă. Este nevoie de o comunitate de comunități ca să crești un brand.

Adrian Mironescu este un designer de brand cu multe recunoașteri internaționale, implicat în comunitate, curios și dedicat creării de concepte puternice și diferențiatoare. Caută mereu să aibă o viziune de ansamblu și pune mare accent pe interdisciplinaritate. Dorește să ajute la crearea și dez– voltarea unor branduri românești puternice. De curând a câștigat prestigioasa competiție Transform Awards cu brandul de oraș al Buzăului.

[/cmsms_text][/cmsms_column][/cmsms_row]