Principiul de funcționare a Porții Focșanilor presupune o cedare deliberată a regiunii Moldova în fața unei armate covârșitoare care vine dinspre Est, pentru a câștiga timp în vederea organizării unui răspuns militar cu sprijin extern: Moldova devine zonă tampon între România și un invadator din răsărit, în cazul de față, Rusia.
Când vorbim de apărare în Poarta Focșanilor, vorbim de apărarea Moldovei la 300 km de granița de nord. Deci aici vorbim, de fapt, despre o desconsiderare strategică a Moldovei.” Ideea principală este că Moldova nu poate fi apărată, pentru că nu are un relief potrivit pentru așa ceva. Ceea ce e în secolul 21, cu atâta tehnică militară, cu atâta strategie, cu atâtea forțe pe care se poate baza România, este cel puțin desuet, dacă nu aș spune chiar rău-voitor și rău intenționat, față de aproximativ patru milioane de locuitori care trăiesc în această regiune”, spune istoricul Mihai Chiper, invitat la podcastul Punctul pe știri, de la Rock Fm.
Mihai Chiper este istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași.
Este membru fondator al Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei. Semnează, în volumul Regionalizarea. Către un model de bună guvernanță a României, coordonat de Alexandru L. Cohal, Dorin Dobrincu și George Ţurcănașu, publicat de curând la Editura Polirom, un capitol de analiză a strategiei militare a României.
Ce este Poarta Focșanilor
Poarta Focșanilor este un concept inventat de autoritățile militare române în secolul 19, când s-a făcut prima amenajare militară a teritoriului și ea se referă la zona aceea din sudul județelor Vrancea, Galați și nordul județelor Buzău, Brăila, explică Mihai Chiper.
„Deci e vorba de Carpații de Curbură, Carpații Orientali, pe valea Tazălăului, Valea Trotușului către Siretul inferior. Acolo statul român a construit niște fortificații, o linie fortificată menită să apere Muntenia și mai ales Bucureștiul de invazie militară rusească.
Principiul de funcționare a Porții Focșanilor presupune o cedare deliberată a regiunii Moldova în fața unei armate covârșitoare care vine dinspre Est, pentru a câștiga timp în vederea organizării unui răspuns militar cu sprijin extern, în cazul de față NATO, apoi recucerirea, deci planificarea unui teatru de război în această zonă.
Deci rezultatul implicit este considerarea Moldovei ca zonă de tampon între România și un invadator din răsărit, în cazul de față nimic altceva decât Rusia”.
Polonia își apără fiecare bucată de teritoriu
Mă uit cu mare atenție la Polonia, pentru că după Bucea și Irpin, polonezii s-au trezit foarte rapid și conceptul lor de poartă a Focșanilor, care într-adevăr era un tip de apărare pe Vistula, a fost complet abandonat, iar acum totul se proiectează pe toată apărarea, se proiectează pe graniță, unde vor ridica fortificații și există totodată un întreg concept, s-a creat o nouă armată care să apere acea regiune, zonă a țării, explică istoricul.
„Pe când la noi, cu mare dezamăgire, acest război de tip genocidar pe care l-am întâlnit la Irpin, la Bucea, în Ucraina, nu a produs niciun fel de reacție la nivelul Ministerului Apărării, la nivelul statului major. Eu am sperat, mai ales în ultimul an, după ce a anunțat Polonia și la noi s-a pus pe stop această doctrină a părăsirii temporare a teritoriului prin Poarta Focșanilor.
Abandonarea unui teritoriu nici temporar nu are sens, pentru că suveranitatea unei țări se apără la granițe, nu se apără în interior. Această apărare în interior, pe linii de rezistență, este o moștenire a școlii franceze militare. E o apărare de tip centralizat, în care centrul, respectiv Parisul, trebuie apărat cu orice preț. Restul vedem ulterior cum procedăm.
În al Doilea Război Mondial, acest tip de apărare nu a avut succes. Nu a avut succes, pentru că… CITEȘTE CONTINUAREA AICI
articoș de Magda Grădinaru apărut în Spotmedia.ro, 24 aprilie 2025
