de George Țurcănașu
Am aflat recent că „CNSC (Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor) a admis încă o contestație pe tronsonul 3 al Autostrăzii A7 Ploiești – Buzău, practic singurul tronson PNRR rămas fără contract semnat. Este un „eșec răsunător”, acuză un fost secretar de stat, care atrage atenția că întârzierea uriașă înseamnă „tot mai puține șanse să atragem banii europeni din PNRR”.
Salut din toţi rărunchii această sincopă în evoluţia proiectului A7. Nu aberez! Eliminând contextul teritorial, ne putem lesne înşela. Un cititor mai puţin experimentat poate vedea din informaţia livrată doar ceea ce e facil de redat şi facil de înţeles. Adica e de rău pe A7. Dar nu e chiar aşa de rău.
Susţin cu toată responsabilitatea spusele de mai înainte. Moldova se află la limita sustenabilităţii sistemice regionale (vezi hărțile). Adică, privind regiunea din perspectivă sistemică, entropia interiorului său la ora actuală nu pare a avea o valoare cu mult mai mică decât cea a exteriorului (a nivelului naţional, de exemlu).
Bucureştiul e o centralitate atât de puternică pentru Moldova, încât orice intervenţie la nivelul infrastructurii, intervenţie capabilă să imprime diminuarea consistentă a frânei distanţei pe vectorul capitalei, poate dezechilibra fluxurile intraregionale. Cu alte cuvinte, există riscul ca fluxurile de persoane către Bucureşti, inclusiv cele către serviciile care se rezolvă în mod normal la nivel regional (învăţământ superior, fluxurile de pacienţi sau cele către serviciile aeroportuare etc.) să devină mai importante decât cele interurbane regionale.
În evoluţia recentă a celor două proiecte importante de autostrăzi din Moldova (A7 şi A8), mă nelinişteşte acumularea (cronicizată deja!) de întăzieri pe A8. Adică acea autostradă care va lega centralitatea (încă!) primordială a părţii de nord şi centrale a Moldovei (Iaşi) de sistemul rutier de circulaţie rapidă ce va traversa regiunea noastră de la sud către nord.
Într-o atare situaţie, orice întârziere pe un tronson A7 exterior Moldovei reprezintă TIMP CÂŞTIGAT pentru SUPRAVIEŢUIREA SISTEMULUI TERITORIAL REGIONAL.
Ceea ce contează pentru conservarea sistemului teritorial regional e ca ECARTUL DE TIMP ÎNTRE LIVRAREA A7 ŞI LIVRAREA TRONSONULUI PAŞCANI-IAŞI A A8 SĂ FIE CÂT MAI MIC. În lipsa tronsonului Paşcani-Iaşi, când se va acoperi distanţa dintre Roman sau Bacău către Bucureşti în doar 2h-2 ½ h, mirajul Capitalei va deveni factorul discriminant pricipal în trierea fluxurilor regionale.
Mai multe aici, într-o scriere mai veche: „Un interval prea mare între A7 şi A8 = deteriorarea coeziunii teritoriale a Moldovei”
