de George Țurcănașu
Iaşul şi comunele limitrofe (inclusiv comuna Leţcani) aveau în 2023 un număr mediu de 146,4 mii de salariaţi (cf. bazei de date TEMPO – INSSE) şi un efectiv de salariaţi la sfârşitul anului 2023 de 158 de mii (valoare estimate cf. bazei de date TEMPO – INSSE).
Comunele limitrofe municipiului Iaşi (Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, Miroslava, Popricani, Rediu, Tomeşti şi Valea Lupului), cărora le-am adăugat şi comuna Leţcani, ce e puternic integrată în structura economică a aglomeraţiei urbane a Iaşului, au o populaţie navetistă către Iaşi de peste 40% din populaţia lor ocupată (cf. Banca Mondială, 2016). În plus, Miroslava, Leţcani şi Valea Lupului reprezintă ele însele destinaţii spre care se îndreaptă importante fluxuri de navetişti. În linii generale, această structură poate fi asimilată aglomeraţiei urbane Iaşi.
Revenind la numărul mediu de salariaţi din aglomeraţia urbană (valoarea reprezentând datele oficiale), acesta a înregistrat o dinamică importantă între 2010 şi 2023. Reperul 2010 a fost ales deoarece acest an poate fi considerat ca fiind ultimul al crizei economice de la finalul deceniului trecut. Creşterea numărului mediu de salariaţi a fost în acest interval de 37 mii. Cele mai dinamice domenii au fost cele specifice IT-ului propriu-zis (domeniile CAEN 62, 63 şi cele specifice editării produselor software şi jocurilor pe calculator). Creşterea în acest interval a fost de aproape 14 mii de salariaţi, ajungând ca în 2023 să existe la Iaşi un număr mediu de salariaţi de peste 14,7 mii (peste 15,9 mii în dreptul categoriei salariaţi la finalul anului). Această evoluţie, ce reprezintă 38% din creşterea totală a salariaţilor, a dus la schimbarea profundă a structurii salariaţilor: de la sub 0,9% – în 2010, la peste 10% – în 2023. Dacă adăugăm şi cei aproximativ 9 mii de salariaţi în alte domenii outsourcing (cercetare şi dezvoltare în domeniul auto, call centere, contabilitate, servicii bancare, proiectare etc.), ajungem la o valoare de peste 16% salariaţi în domeniile IT şi outsourcing.
În IT-ul propriu-zis s-au înregistrat cele mai mari creşteri ale numărului de salariaţi (peste 2000/an) în anii: 2017, 2018, 2019 şi 2021 atât în ceea ce priveşte numărul mediu de salariaţi, cât şi numărul de salariaţi la finalul anului. Creşterea a fost peste capacitatea polului de talente Iaşi, estimată în baza de date Extind la 1,5 -1,6 mii absolvenţi (inclusiv ai şcolilor informale) în acest interval. Cum a fost posibil acest fapt? Cred că doar într-o mică măsură a fost vorba despre captarea unor absolvenţi din alte centre universitare. Cel mai probabil, calificarea la locul de muncă şi transferul de pe un cod CAEN non-IT pe unele specifice IT-ului au făcut posibile creşterea numărului de salariaţi mai mult decât capacitatea polului de talente ieşean. Această situaţie a fost încurajată şi de facilităţile fiscale acordate de statul român până acum un an şi ceva pentru salariaţii din IT.
Ce s-a întâmplat în intervalul anual 2022-2023? O creştere de 699 a numărului mediu de salariaţi şi de doar 173 de salariaţi la finalul anului. Dacă privim spre datele din anii anteriori, putem echivala unei stagnări această evoluţie. Personal, pe mine mă îngrijorează diferenţa mare între cele două categprii de date din baza TEMPO în favoarea numărului mediu de salariaţi. De regulă, în anii precedenţi exista o relaţie de dependenţă între cei doi indicatori, dar cu valori mai mari în favoarea salariaţilor la finalul anului. Acest fapt mă face să cred că numărul de salariaţi în IT-ul propriu-zis a intrat în declin încă de la finalul anului 2023.
Nu e doar cazul Iaşului. Bucureştiul a avut încă din 2023 un uşor regres, iar Clujul a stagnat, asemănător Iaşului. Doar Timişoara a avut o creştere conformă tendinţelor din anii anteriori, dar şi aici, conform ştirilor, anul 2024 nu a fost unul fast.
Care ar fi explicaţiile acestei stagnări?
Criza forţei de muncă din domeniile IT din anii anteriori e foarte posibil să fi declanşat formarea unor veritabile stocuri de IT-işti de către firmele mari şi mijlocii. Acum, par a fi prea mulţi. Diminuarea numărului de comenzi, mai ales în zona softului la comandă, e dependentă şi de criza în care a intrat industria germană a automobilelor. De asemenea, foarte multe firme din diverse domenii (bancare, finanţe, automobile etc.) şi-au creat propriile departamente IT, aşa încât presiunea comenzilor asupra firmelor româneşti s-a relaxat mai mult decât se cuvine.
În cazul Iaşului mai există o problemă suplimentară. Câteva mii bune de salariaţi lucrează în puncte de lucru ale unor companii ce au sediul social în alte oraşe româneşti. Şi cum există cumătrii şi aici, probabilitatea ieşenilor de a-şi păstra locul de muncă devine mai mică decât a unui timişorean, clujean sau bucureştean ce lucrează alături de şefi, la sediul social al firmelor. Şi la toate acestea se adaugă şi eliminarea completă a facilităţilor fiscale, ce nu mai încurajează nici angajarea tinerilor absolvenţi.
Conform bazelor de date TEMPO – INSSE şi topfirme.com, România a avut o creştere modestă a numărului de salariaţi în IT-ul propriu-zis (valoare obţinută prin însumarea salariaţilor la finalul anului ai sectoarelor CAEN 62-63 şi a sectoarelor CAEN 5821 şi 5829 – activităţile de editare a jocurilor de calculator, respectiv a produselor software) în intervalul 2022-2023. De doar 5,7 mii salariaţi, de la 172,7 mii – în 2022, la 178,4 mii în 2023. Această creştere a fost de trei ori mai mică (în date absolute) decât în anii precedenţi, când s-au înregistrat creşteri de aproximativ 17 mii de salariaţi: 17,7 mii – în 2020-2021 şi 16,8 mii – în 2021-2022.
În cazul marilor aglomeraţii urbane, situaţia e urmatoarea: Bucureştiul (cu judeţul Ilfov) a înregistrat un mic recul, având în 2023 80,7 mii de salariaţi (82,6 mii în 2022); Clujul a avut o evoluţie modestă, de la 27,1 mii, la 27,9 mii, Timişoara a crescut de la 17,5 mii, la 20,3 mii salariaţi, iar Braşovul, de la 5,9 mii, la 6,5 mii. Reamintesc şi valorile Iaşului, ce a înregistrat o creştere modestă, de la 15,7 mii – în 2022, la ceva peste 15,9 mii – în 2023.
Fin cunoscător al fenomenului IT, prietenul A.M. Bordeianu vine cu o explicaţie suplimentară în ceea ce priveşte boomul salariaţilor din intervalul 2020-2022 şi temperarea creşterii din 2022-2023 – India. În pandemie, când s-a trecut la homeworking, India nu a putut face asta pentru că o mare parte a salariaţilor indienii în IT nu puteau lucra de acasă, pentru că nu aveau condiţii. Aşa că s-a creat un vid imens în industria de outsourcing, iar firmele s-au orientat spre estul Europei. […] A trecut pandemia, indienii s-au întors la birou şi acum corporaţiile se întorc la indieni pentru că sunt mult mai ieftini.
Această intervenţie a lui A.M. Bordeianu m-a determinat să văd cum a evoluat IT-ul în Polonia, care a avut acelaşi context cu România (mai puţin eliminarea facilităţilor). Conform Krakow IT Market Report 2024, Varşovia a crescut de la 90 de mii de salariaţi (2022), la peste 100 de mii (2023), Cracovia, de la 55 de mii (2022), la peste 60 de mii (2023), Wroclaw, de la 42 de mii (2022), la 45 de mii (2023). Creşteri de câteva mii de salariaţi s-au înregistrat şi în cazul nivelului secundar al centrelor IT poloneze: Gdansk, peste 30 mii de salariaţi (2023), Katowice, aproximativ 34 de mii (2023), Poznan depăşeşte 25 de mii (2023), iar Lodz a în crescut de la 15 mii (2022), la peste 17 mii (2023). Bydgoszcz, Szczecin şi Lublin, următoarele centre din ierarhie, şi-au adăugat câteva sute de salariaţi, având în 2023 între 8 şi 12 mii salariaţi. Creşterea numărului de salariaţi în IT-ul polonez, de la 360 mii de salariaţi, la 400 de mii, nu pare a fi încetinit. Numărul de salariaţii IT din zona outsourcing e de 146 mii de salariaţi, ceea ce reprezintă 32% din totalul salariaţilor. Reducerea faţă de procentajul de 33% din anul 2022 e nesemnificativă. În date absolute a fost vorba despre o creştere. Dar spre deosebire de România, Polonia a „înregimentat” din 2020 şi până în prezent mii de salariaţi ucraineni.
Din păcate nu avem o statistică fiabilă în ceea ce priveşte numărul de IT-işti din outsourcing în România. Dar Romania nu dezvoltă prea multe produse proprii, aşa că IT-ul românesc e dominat de outsourcing şi cost center. Concluzia e că puterea de seducţie a nearshoring-ului şi offshoring-ului a început sa pălească, dar doar în România. Şi asta, într-un context regional european asemănător. Marea diferenţă între România şi Polonia e dată de renunţarea la facilităţile fiscale. (Pe data viitoare)
George Țurcănașu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
articole apărute în Ziarul de Iași:
