de Dorin Dobrincu
Narațiunea pe care au rostogolit-o peneliștii în 2022 cu privire la alianța cu pesediștii suna cam așa. Prin septembrie-octombrie 2021, președintele și apropiații săi, cu toții foarte inteligenți, bine pregătiți și corecți față de public, știau că urma să înceapă un mare război în Est. Văzuseră asta într-un glob de sticlă, ținut într-un fișet metalic la Cotroceni.
Pentru a controla furtunile politice care se tot plimbau bezmetice pe deasupra țării, s-a reluat un vechi obicei, și anume coacerea unei alianțe a peneliștilor cu dușmanul „secular”, pesedismul multilateral dezvoltat. Stabilitatea internă merita acest sacrificiu. Desigur, se trece ușor peste faptul că instabilitatea fusese provocată chiar de băieții cu pantaloni scurți de piele și cu bere consumată prin alpii transilvani, prin silvostepa moldo-valahă sau prin preria iowană.
Din când în când, peneliștii și pesediștii se privesc duios și spun că vor guverna în continuare pentru binele poporului. Vor sta împreună cel puțin până în 2024. Unele informații din culise spun că s-ar pregăti pentru 2028. Motivul ar fi grija pentru banii din PNRR și pentru alte resurse publice. Nu poți lăsa administrația și dezvoltarea în mâinile oricui. Mai ales dacă ele, mâinile, nu sunt bine unse, protecție suplimentară împotriva vânturilor locale.
Ambele partide au grijă prin reprezentanții lor – purtători de vorbe, parlamentari, președinți de consilii județene, primari, consilieri și puzderie de sinecuriști – să facă și puțină opoziție față de partenerii de ocazie. Sunt împreună la putere, dar vor să lase impresia că de fapt sunt în opoziție.
Când se iau decizii economice proaste, ei spun că s-ar fi opus, dar ceilalți nu ar fi vrut să urmeze calea bună. Când nu se rezolvă chestiunea pensiilor speciale, toți ridică din umeri, chiar și cel care le desființa în 30 de zile. Când se introduc taxe noi, băieții buni spun spun că ar fi vrut altceva, dar s-au opus băieții răi. Și dacă nu vor, de dragul țării nu pot strica frumusețe de alianță.
Unul nu ar ieși din rând să spună că guvernul lor, la pachet, ia vreo măsură proastă. Nu, linia de comunicare e aceasta: miniștrii noștri sunt competenți pursânge, ai lor sunt niște neisprăviți. Guvernăm împreună, dar suntem singuri. Să nu ne uitați la alegeri!