de Dorin Dobrincu
În curând se face săptămâna de când Viktor Orban, micul putinist central-european, a ținut la Tușnad celebrul discurs pentru uzul iliberalilor din Ungaria și de pretutindeni. Reacțiile „la cald” au venit din partea unor jurnaliști și intelectuali publici din România. Unii politicieni români, din eșaloanele doi și trei, au exprimat și ei puncte de vedere în registre diferite.
„Greii” politicii românești au avut nevoie de meditație pentru a se pronunța pe marginea spuselor premierului maghiar. Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu și Kelemen Hunor, liderii partidelor aflate la guvernare, au făcut-o abia ieri. Primii doi au fost critici – ceea ce e în regulă -, cum nu prea au fost când unii din propriile partide călcau în străchinile ultranaționalismului. Cel din urmă, care fusese prezent la Tușnad, a declarat că acolo s-a spus altceva, că discursul lui Orban nu lăsa un puternic damf rasist, cum reiese din traducerile apărute în spațiul public, ci de fapt mirosea a lavandă europeană.
Astăzi a fost rândul președintelui Klaus Iohannis să-și spună public părerea. Și el a fost critic, ceea ce iarăși e în regulă, deși nici el nu i-a pus la punct pe unii, din propriul partid, care derapau ideologic în vremuri nu prea depărtate. Mai mult, în urmă cu doi ani patina chiar președintele pe terenul sensibil al fricilor identitare („Jó napot kívánok, PSD!”).
Văzând încotro bate vântul, mai mulți trepăduși din partide au ieșit să ne spună, în timp ce-și ascundeau epoleții sub costume sau rochii, cât de îngrijorați sunt cu privire la viitorul democrației. Că au avut nevoie de o săptămână să exprime un punct de vedere, fie și în neprețuita limbă de lemn, pare să fie un detaliu neimportant. Pentru ei.