Al doilea oraș ca mărime al țării a rămas din nou, a câta oară (?), fără reprezentant în guvern. Lista cu membrii viitorului executiv, publicată pe surse, pare să respecte o cutumă nescrisă – sudul țării preia portofoliile roșii, vestul pariază mereu câștigător pe galben și verde, iar estul așteaptă următoarea „extragere”. Propunerea de la Sănătate, Alexandru Rafila, e chiar excepția care confirmă regula – impotența clasei politice locale de a genera leadership la centru. Bucureșteanul a fost impus pe lista PSD Iași de la Cameră, fără ca PSD Iași să aibă vreun cuvânt de spus. Din contră, unii din filială s-au bucurat provincialist că le-a trimis Capitala ditamai „somitatea”.
Noua garnitură de miniștri confirmă și irelevanța în care se afundă mediul universitar ieșean. Ne-am obișnuit cu ideea că Iașul nu contează când se fac cărțile pentru guvern, dar, de bine, de rău, în vechile cabinete mai apăreau miniștri cu studii în capitala Moldovei. Pe lista noului executiv nu găsim nici un nume care să fi cântat la „Balenă” sau să se fi îmbătat prin Tudor. Singurul care ar fi învățat „ceva” la Iași e ministrul Apărării, Angel Tîlvar, cu un doctorat la UAIC. Dar în frazele cu doctorate și politicieni, condiționalul optativ e obligatoriu. De remarcat nominalizarea rectorului de la UBB Cluj la Educație, poate singura surpriză plăcută a Cabinetului, în condițiile în care Iașul avea deja un rector în stand-by. Dan Cașcaval s-a făcut senator tot la comanda Bucureștiului, poate în viitor PSD o să-i ofere un fotoliu pe măsura ambițiilor. În rest, de observat că centrele universitare secundare – Galați, Oradea sau Craiova –, apar menționate tot mai des în CV-urile noilor „oameni de stat”.
Faptul că Iașul, și Moldova, în general, au rămas iar „de căruță” la împărțirea posturilor în guvern n-ar fi o veste foarte îngrijorătoare într-un mediu economic relativ prosper și predictibil, în care administrațiile locale beneficiază de o gamă largă de opțiuni prin care să-și finanțeze proiectele de dezvoltare. Doar că acel mediu economic favorabil e la final de ciclu. E de așteptat ca în următorii ani creditorii internaționali să împrumute tot mai rar și mai scump România, cuantumul fondurilor europene oricum ar urma să scadă, iar guvernul să devină mai chibzuit cu cheltuielile. Nu cu lefurile bugetarilor, ci cu investițiile, se înțelege. În atare condiții, alocarea discreționară a fondurilor de la București funcție de influența politică ar putea redeveni norma, o întoarcere la perioada tulbure de la începutul anilor 2000. Mai pe șleau: dacă vrea Olguța de la Craiova bani pentru șoseaua de centură și se trezește (?) Mihai de la Iași că-i trebuie variantă ocolitoare, pentru cine se va împrumuta guvernul? Între metroul lui Emil și trenul metropolitan al lui Costel, ce proiect va asigura mai bine „mobilitatea urbană”? Când (nu dacă) nu vor mai fi bani pentru autostrăzi, tronsoanele din ce regiuni vor fi primele suspendate de la finanțare? Indiciu – Buzăul nu-i în Moldova. citește mai mult AICI
editorial de Cosmin Pașca, Ziarul de Iași, 24 decembrie 2024
