de Dorin Dobrincu
Acordul de mediu pentru Autostrada A8, segmentul Târgu Neamț-Iași-Ungheni, așteptat de multă vreme, a fost semnat ieri, 20 august 2024. Acest fapt le-a dat ocazia reprezentanților din Iași ai PNL și PSD să-și asume exclusiv meritele și să continue indigesta campanie politică pe paginile lor de Facebook.
Costel Alexe, șeful PNL Iași, a ținut să înșire meritele pentru obținerea acestui acord, în opinia sa toate, fără excepție, fiind ale unor peneliști din structurile centrale și locale. A început cu sine, de vreme ce pretinde că a avut un mandat memorabil în fruntea Ministerului Mediului, acum patru ani. Desigur, nu a spus nimic despre alte fapte de vitejie săvârșite pe acolo, care îl urmăresc prin justiție. Apoi a continuat cu alte instituții, încheind cu Consiliul Județean Iași, unde tot el e jupân, și cu Primăria Municipiului Iași. Nu aflăm din textul ispravnicului nimic despre faptul că în urmă cu câțiva ani primarul Mihai Chirica, aliatul său de conjunctură, bătea cuie în ceea ce el considera a fi sicriul A8. Noi însă nu uităm.
Bogdan Cojocaru, aflat în fruntea PSD Iași, a ținut și el să marcheze evenimentul, pe care l-a legat însă, cum altfel, de formațiunea sa. Mai mult, pentru că tot suntem în campania pentru prezidențiale, nici măcar mascată, liderul local a legat meritele de președintele formațiunii, Marcel Ciolacu, omul care și-a declarat prețuirea nesfârșită față de Moldova și moldoveni. Cojocaru uită cu folos că partidul său a fost multă vreme – și la centru, și local – un adversar al A8. Noi însă nu uităm.
Nici în postarea lui Alexe, nici în cea a lui Cojocaru nu am găsit vreun cuvânt despre membrii celorlalte partide care au susținut A8, dar mai ales nimic despre asociațiile civice care au pus problema pe agenda națională, care au dus greul comunicării publice atunci când cei mai mulți politicieni dormeau adânc ori sabotau în toate modurile posibile proiectul Autostrăzii Ungheni-Iași-Târgu Neamț-Târgu Mureș. Ambii politicieni se pocnesc colegial și pe rețelele sociale, și la televiziuni, și în textele de presă plătite din bani publici. Și ei – și toți cei care le cântă în strună, din pur oportunism, de altfel – exprimă o cultura politică clanică. În ceea ce spun toți aceștia nu este loc de eleganță, de generozitate și de ideea de bine public.
