E greu de explicat care au fost sursele ce au alimentat involuţia unui teritoriu relativ prosper la jumatatea secolului al XIX-lea către stadiul de subdezvoltare în raport cu vecinătăţile. Nu PIB-ul ne validează starea de sănătate a unui teritoriu, ci mai degrabă absenţa centralităţilor capabile să creeze coeziunea teritorială şi solidaritatea regională! Oricum, nu avem spaţiul necesar pentru a aprofunda aceast subiect. Starea de fapt a Moldovei noastre poate fi considerată o consecinţă a deteritorializării regiunii în contextul proiectului naţional.
Există trei proiecte majore ale Moldova din interiorul României, toate realizabile cu fonduri europene: autostrăzile (cea de la nord la sud, şi cea de la est la vest, respectiv A7 şi A8) şi spitalul regional. Cele trei proiecte au capacitatea de a consolida coeziunea teritorială a Moldovei (foarte slabă la momentul actual) şi de a contribui la o oarecare creştere a competitivităţii regiunii noastre. Dacă, în privinţa A7, politicienii de la centru ne anunţă că lucrările vor începe în curând, celelalte două par a fi puse în aşteptare. Mai mult, pentru realizarea A8, la presiunea societăţii civile (Moldova vrea Autostradă şi Împreună pentru A8), se pare că e nevoie de o lege pentru a avea speranţa (nu şi certitudinea!) că va fi un proiect ce se va materializa.
George Țurcănașu, Ziarul de Iași, 8 noiembrie 2018
