Festivalul de Film și Istorii Râșnov (8-24 august 2025) a inclus o serie de dezbateri pe teme de actualitate pentru societatea românească, cu invitați relevanți din sfera academică, din societatea civilă, din mediul cultural și de afaceri, din administrație, justiție, educație, politică externă, tehnologie și nu numai.
Reforma administrativă și teritorială a fost unul din subiectele alese de organizatori pentru a fi discutat, semn că problematica începe să preocupe și să urce tot mai sus pe agenda publică, atât din cauza unor realități obiective prezente în administrația locală, cât și datorită eforturilor unor ONG-uri, printre care și Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, de a atrage atenția asupra dezvoltării inegale a regiunilor și asupra centralizării excesive în care funcționează statul.
Având titlul „Pe cine sperie reorganizarea administrativ-teritorială? Provocări și oportunități”, panelul i-a avut ca invitați pe doi membri ai Mișcării pentru Dezvoltarea Moldova (MDM) – Dorin Dobrincu, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, președinte MDM, și Alexandru L. Cohal, lingvist, cercetător la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” Iași, vicepreședinte MDM -, pe Adrian Veștea, președintele Consiliului Județean Brașov, fost ministru al Dezvoltării, fost primar al Râșnovului, pe Sorin Ioniță, președinte al ONG-ului Expert Forum (EFOR), și Victor Giosan, consultant internațional pe domeniul reformei administrative publice, iar ca moderatoare pe Claudia Indreica, CEO al companiei de recrutare Psihoselect. Discuția, cu public, a fost purtată la 22 august, în sala Cinema „Amza Pellea” din Râșnov.
foto: Facebook / Festivalul de Film și Istorii Râșnov
Dezbaterea a plecat de la câteva dintre problemele pe care le ridică inițierea unei astfel de reforme, cum ar fi: Este reorganizarea administrativ-teritorială a României o necesitate sau un model de dezvoltare? Care ne sunt prioritățile în acest domeniu? Cum facem reforma finanțelor locale? Ce pași concreți ar trebui urmați pentru a demara procesul de reorganizare?
Câteva dintre ideile prezentate în cursul discuțiilor:
Adrian Ioan Veștea: „Reorganizarea teritorială este un proiect pe care România trebuie să îl ia foarte în serios în perioada următoare, fiindcă astăzi funcționăm după o lege care a fost dată în 1968. Avem foarte multe comune care, în prezent, nu se pot susține din punct de vedere financiar”.
Dorin Dobrincu: „Când discutăm despre regionalizare avem impresia că povestea este de acum. De fapt, dezbaterea despre un nivel intermediar între ceea ce numim județ și nivelul național există în România din anii 1860. (…) La început, noul stat a fost o confederație, în cele din urmă Moldova și Valahia s-au integrat, s-au contopit, cu un singur guvern la București și apoi o adunare, un Parlament. De fapt, românii au imitat ceea ce se întâmpla în Europa, în mod special în Franța și Belgia.
Între anii 1862-1912, în România au existat câteva proiecte de căutare a regiunii, să spunem așa, inițiate de oameni politici de prim plan. (…) Dezbaterea a fost intensă, nu s-a redus la spațiul politic, ci au fost implicați inclusiv cei din domeniul dreptului administrativ.
În perioada interbelică, dezbaterea s-a reluat. (…) În 1928, în momentul în care național țărăniștii au venit la putere, s-a impus prin lege o primă regionalizare, să zicem așa, sub forma directoratelor. Acestea au funcționat în 1929-1931, s-au suprapus peste criza economică din perioadă și, în cele din urmă, s-a renunțat la ele. (…)
În 1950 s-a impus, inclusiv administrativ, un model care îl imita pe cel sovietic și au apărut regiunile, 28 la număr, iar dedesubt – raioanele, iar județele, respectiv plasele sau plășile, au fost desființate. În 1952, numărul regiunilor lor a fost redus la 18. (…)
Ce s-a întâmplat în 1968? Ceaușescu, ajuns la putere de 3 ani, a vrut, pur și simplu, să renunțe la regiuni din două motive. Pe de o parte, ca să arate că se racordează la ideea națională, și apoi ca să decapiteze baronatele formate în timpul lui Dej. Grosso modo, harta din 1968 este aceeași și astăzi. (…)
În postcomunism, dezbaterea asupra regionalizării nu a avut niciodată o bază populară din motive de educație, în primul rând. (…) Discuția a devenit cu adevărat populară la începutul anilor 2000 prin apariția unui grup la Cluj, grupul Provincia, format mai ales din intelectuali umaniști, care a încercat să propună această temă. A fost o reacție foarte dură a prim-ministrului de atunci, Adrian Năstase. (…)
În ultimii ani, cu precizarea că am fost destul de atent, nu am auzit în spațiul public, cu excepția vocilor unor ONG-iști – de exemplu Sorin Ioniță de la EFOR, noi de la Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei și alți câțiva -, pe niciun politician abordând această discuție, exceptând doi: Emil Boc și Adrian Veștea”.
Alexandru L. Cohal: „Această reformă administrativ-teritorială este un subiect cald, care are o emoție, care produce emoții. Este un subiect important pentru că este vorba de participare, este vorba de coeziune națională. Avem probleme structurale, iar reorganizarea teritorială, cu toată lipsa de impact la publicul larg, este o cheie foarte importantă de rezolvare a acestora”.
Înregistrarea integrală a dezbaterii a fost publicată pe canalul de YouTube al Festivalului de Film și Istorii Râșnov și poate fi urmărită mai jos:
