Între anti-muntenism și moldo-fobie

de Ionel Boamfă

            La câteva decenii de la Unirea Principatelor, a apărut una dintre primele nemulțumiri ale moldovenilor legate de modul cum înțelegeau Bucureștii să distribuie „echitabil” efortul financiar întru dezvoltarea țării. Se întâmpla în 1895: Parlamentul a votat „din prima” fondurile pentru construirea căii ferate Pitești-Câmpulung, după ce, de mai multe ori, cererile venite de la nord de Milcov pentru construirea tronsonului feroviar Tecuci-Bârlad (cu prelungirea, în perspectivă, spre Iași) fuseseră amânate de mai multe ori, cu scuzele că „nu sunt suficiente fonduri”, „e criză” etc.

            Jurnaliștii de la Ecoul Moldovei, publicație ce apărea la Iași, au semnalat acest fapt. A venit, imediat, replica de la Adevărul din Capitală care i-a acuzat de „anti-muntenism”.

            Se va crede că e un fapt izolat, dar nu e. El se adaugă eșecului de a fixa Înalta Curte de Casație și Justiție la Iași și, ulterior, în perioada interbelică, rambursării parțiale și incomplete a fondurilor necesare reparării infrastructurii rutiere a Iașilor, grav afectată de aglomerația și suprautilizarea din anii Marelui Război (1916-1918), ori discriminării Moldovei la construirea de șosele moderne.

           Dacă regimul comunist, întru „repartiția armonioasă a forțelor de producție pe tot cuprinsul patriei” și „egalizarea nivelului de trai între sat și oraș”, a mai estompat din aceste elemente discriminatorii, după 1989 s-a revenit la „obiceiurile” mai vechi: Moldova a fost (aproape) uitată, fiind ignorată sau gratulată cu firmituri. Spicuim, dintr-o listă mai amplă: alocări bugetare insuficiente, începerea construirii de autostrăzi cu mare întârziere (și doar după și la presiunea asociațiilor civice pro-dezvoltare din regiune: Moldova Vrea Autostradă, Împreună pentru A8, Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei), discriminare la alocarea fondurilor PNRR (date tocmai pentru reducerea decalajelor intra-regionale), alocarea insuficientă de locuri la facultățile din Moldova pentru absolvenții de liceu, etc.

            În aceste condiții, dacă acum mai bine de un secol Bucureștii s-au supărat fiindcă s-a cerut, din Moldova, alocarea echitabilă a fondurilor destinate infrastructurii feroviare, acuzându-i pe gazetarii ieșeni de „anti-munitenism”, putem și noi să inițiem o acțiune la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, contra autorităților centrale, pe motiv de „moldo-fobie”? Lista de mai sus, care este incompletă și poate fi augmentată, ce probează o atitudine vădit anti-moldovenească, stă mărturie.

Devino membru MDM