Şi totuşi cum s-a ajuns la această dihotomie teritorială actuală – o Românie vestică activă, ce deţine cheile şi căile de acces către buna cultură şi economie central şi vest-europeană şi o Românie estică, autarhică/ endogenă/ ermetică şi mult prea ancorată în paseismul modernităţii clasice, captivă încă spaţiilor culturale şi economice senilizate?
Un secol şi mai bine de jumătate de declin relativ la teritoriile cu care împărtăşim acelaşi spaţiu sud-est european! A fost un interval suficient ca Moldova să fi devenit unul dintre cele mai sărace şi mai puţin adaptate teritorii din cea mai săracă regiune a Europei. Fie şi din această cauză, nu sunt convins că doar structurile teritoriale inamice şi jocul lor geopolitic au transformat o zonă de convergenţă, relativ prosperă, într-o fundătură aşa cum este Moldova actuală sau Moldovele, cum vrem să privim lucrurile! Structurile amice, cele care au asigurat proiectarea şi realizarea structurii teritoriale, naţionale, par cel puţin la fel de vinovate de actuala stare de fapt din Moldova.
George Țurcănașu, Ziarul de Iași, 24 mai 2018
