Scăderea masivă a populației României, confirmată de datele provizorii de la ultimul recensământ, ar putea avea efecte pentru zeci de municipii și orașe care nu mai întrunesc un criteriu esențial – cel al populației. Știm deja că țara a pierdut peste un milion de locuitori în perioada 2011 – 2021, ajungând de la 20 de milioane de locuitori la doar 19 milioane, câți suntem în prezent.
Modificări substanțiale pot fi văzute și din perspectiva reașezării orașelor și municipiilor ca număr de locuitori.
În timp ce localitățile rurale aflate în coasta marilor metropole au câștigat masiv populație în perioada 2011-2021, aproape 80 de unități administrativ-teritoriale (UAT-uri) au înregistrat pierderi considerabile de locuitori. Practic, bula urbană pe care am creat-o artificial pentru aderarea la UE, pentru a bifa gradul de urbanizare, s-a spart spectaculos după aderare, în contextul migrației – atât externe, dar și interne, spre orașele mai bogate – și al îmbătrânirii populației.
Dimensiunea problemei
Concret, o treime din municipii și 20% din orașe.nu mai întrunesc acum pragul stabilit de lege pentru a-și păstra titulatura (25.000 de locuitori pentru municipiu; 5.000 de locuitori pentru oraș, n.r.), cu toate consecințele ce decurg de aici – pierderi financiare semnificative pentru administrația locală, reducerea aparatului bugetar și, nu în ultimul rând, nevoia de comasare.
Odată cu apariția rezultatelor provizorii de la recensământ, presiunea venită dinspre mediul de afaceri și chiar dinspre o parte a clasei politice este tot mai mare.
Ideea e că modelul actual de organizare administrativă e depășit și nu e sustenabil. Aceasta e cheia în care trebuie să privim discuțiile din ultima vreme privind nevoia stringentă de reorganizare teritorială a României, cu structuri de administrare mai largi decât cele din prezent, dar mai eficiente pentru cetățean.
Trebuie să ne reorganizăm țara. Dar când?
Dezbaterea de pe agendă duce totuși la un val de scepticism în rândul experților consultați de Panorama pentru a înțelege ce facem cu orașele goale. Sociologii sunt de părere că o reorganizare din temelii este puțin probabil să aibă loc prea curând. Iar faptul că alegerile locale programate pentru 2024 bat la ușă nu ajută deloc.
„Uitându-ne la datele pe care le avem la dispoziție, trebuie să vorbim despre o reorganizare administrativă majoră pentru România. Este esențial să gândim structurile de administrare mult mai largi, pentru a fi eficiente pentru cetățean. Nu cred că se va întâmpla așa, pentru că politicienii nu vor să renunțe la pozițiile lor”, explică sociologul Gelu Duminică.
Dacă ne uităm la cifre, vedem că în România există, potrivit ultimelor date publicate de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDRLPA), 103 municipii, 216 orașe și 2.862 de comune.
Paradoxul este că, acum, localități care și-au dorit sau care au fost nevoite să devină orașe vor să fie retrogradate. Începând cu 2004, România a fost supusă unui proces de urbanizare, condiție obligatorie pentru a putea adera la Uniunea Europeană. Așa am ajuns, în 2007, la un grad de urbanizare de 54,9%, oricum cel mai scăzut din Uniunea Europeană la momentul respectiv.
„La începutul anilor 2000, din motive complicate, foarte multe localități au fost declarate orașe. Asta înseamnă niște nenorociri din punct de vedere administrativ, înseamnă costuri foarte mari. Cunosc cazuri de localități care încearcă cu disperare să redevină rurale. Și se întâmplă asta de foarte mult timp, pentru că nu mai îndeplinesc condițiile impuse pentru a fi orașe. În realitate, multe din așa-zisele orașe din România, nu vorbesc de municipii, ci de orașe, sunt rurale sau ruralizate”, comentează Barbu Mateescu, sociolog.
Potrivit acestuia, recensământul a scos la iveală ceea ce experții bănuiau deja. Din orașele mici, lipsite de oportunități, cu locuri de muncă puține sau neatractive și lefuri scăzute, au plecat foarte mulți români. Atât de mulți, încât n-a mai rămas decât fantoma orașelor. Lipsa de servicii sanitare sau educaționale a contat și ea, ducând la o migrație internă și la o reașezare urbană.
Orașe și municipii ce riscă retrogradarea
În prezent, 38 din cele 216 orașe din România se situează sub pragul de 5.000 de locuitori. Orașul Nucet din județul Bihor și orașul Băile Tușnad din județul Harghita au, fiecare, puțin peste 2.000 de locuitori, potrivit datelor provizorii furnizate de Institutul Național de Statistică (INS).
Alte orașe care au între 2.000 și 5.000 de locuitori, deci tot sub pragul indicat de lege, sunt Azuga, Slănic Moldova, Băile Herculane, Sulina, Cavnic ori Făurei.
Într-o situație similară, de neîndeplinire a criteriului populației, se regăsesc și 36 de municipii din totalul de 103, câte sunt în România. Deși ar trebui să aibă cel puțin 25.000 de locuitori pentru a-și păstra rangul, două municipii nu mai au nici 10.000 de locuitori.
Este vorba despre municipiul Beiuș din județul Bihor, ce numără 9.745 de locuitori și de municipiul Orșova, din județul Mehedinți, care are și mai puțini locuitori, doar 8.506. Alte 23 de municipii din România au între 10.000 și 20.000 de locuitori, în timp ce 11 municipii ce riscă retrogradarea numără între 20.000 și 25.000 de locuitori.
„Știm că, legislativ, avem aceste praguri. Să avem 80 de municipii și orașe sub pragurile amintite e foarte mult. Tragedia cea mare, când avem de-a face cu o astfel de defragmentare, este că sunt plătiți administratori în plus degeaba. În context european, dar nu global, România este o țară săracă. Este între primele țări ca nivel de sărăcie din Uniunea Europeană, alături de Bulgaria, de Croația și de Letonia. În aceste condiții, să menții în continuare aparatul funcționăresc din primării și să nu stimulezi reunificarea lor voluntară pentru că vrei voturi nu e un lucru bun”, explică și sociologul Dumitru Sandu.
„Din punct de vedere social-economic, o astfel de reunificare ar fi de bun augur, dar din punct de vedere politic, nu e văzută așa”, continuă specialistul.
Miza politică – mâinile care nu mai sunt „pupate”
Cu alte cuvinte, fiecare unitate administrativ-teritorială care ar dispărea ar însemna primari mai puțini, dar și consilieri locali mai puțini. Pe scurt, mai puțină forță electorală, mai puțină putere politică și implicit acces restricționat la bani publici pentru multe persoane. De aici vine, de fapt, și interesul scăzut pentru o potențială reorganizare administrativ-teritorială a României.
„Este o întreagă verticală de putere care dispare și mâini care nu vor mai fi pupate. Să comasezi primării înseamnă, de asemenea, și că resursele nu vor mai fi distribuite conform poftei unui ales local, spre exemplu. UAT-urile nu se comasează niciodată pentru că asta înseamnă, de fapt, să lovești în marile partide politice care se bazează pe această forță. Este exclus să vedem așa ceva. Personal, nu-mi pot imagina un scenariu în care marile partide politice să tragă concluzia că este mai eficient să comaseze. Poate doar o criză economică imensă le-ar putea determina să recurgă la așa ceva”, punctează sociologul Barbu Mateescu.
Chiar dacă reorganizarea administrativ-teritorială nu e un subiect deloc confortabil din punct de vedere politic, nu înseamnă, totuși, că nu se discută… citește continuarea AICI
Articol de Claudia Spridon, apărut în Panorama.ro, 10 mai 2023