[cmsms_row data_padding_bottom=”50″ data_padding_top=”0″ data_overlay_opacity=”50″ data_color_overlay=”#000000″ data_bg_parallax_ratio=”0.5″ data_bg_size=”cover” data_bg_attachment=”scroll” data_bg_repeat=”no-repeat” data_bg_position=”top center” data_bg_color=”#ffffff” data_color=”default” data_padding_right=”3″ data_padding_left=”3″ data_width=”boxed”][cmsms_column data_width=”1/1″][cmsms_text animation_delay=”0″]
de Alina Mărculescu Matiș
Vorbim mereu despre micile Românii împrăștiate în lumea largă. Mica Românie din Torino. Sau cea de lângă Madrid. Mica Românie din Bruxelles. Cea din zona Parisului. Sunt locurile în care ai magazin de cartier cu Eugenii, pufuleți și carne de mici. La piață, sunt tarabe cu produse artizanale românești: palincă, ceramice, brânză de Sibiu. Numele tarabelor sunt neaoșe. Mostre de Românie împrăștiate prin lume.
Nu vorbim, în schimb, despre bucățile de Europa care au ajuns aici. Au fost importate, date la schimb pentru fragmentele pe care le-am pierdut. Dincolo de banii pe care-i trimit în țară, românii plecați la muncă în străinătate ne-au dat ceva ce ne-am dorit cu disperare după comunism: o țară ca afară. Fundația ei, cel puțin. Un schelet pe care să construim viitorul.
De vreo 20 de ani, au început să ne schimbe pe noi, ca societate, să ne transforme satele și orașele. Casele ne-au devenit mai mari, mai înalte, cu balcoane mari și umbrare ca-n sudul mediteraneean. Ce contează că în Bucovina nu ai atâta soare dogoritor de care să te ascunzi cum e la Torino? Pe urmă, a dispărut bucătăria de vară. Camera de zestre a devenit cameră de oaspeți. Au apărut bucătăriile open space. Grajdul sau șura au devenit garaj. Băile au căpătat bideuri care stau pe post de bibelou. Dar trebuie să fie, pentru că așa arată băile „dincolo”.
Panorama vă arată un fenomen fascinant și prea puțin discutat până acum: cum au ajuns românii plecați la muncă în străinătate să-și modernizeze localitățile de origine pe modelul celor în care au ajuns, în Europa. Cum a ajuns Suceava să se transforme „pe model italian”. De ce în Maramureș găsim urme de Franța. În Bistrița Năsăud, bucăți de Spania. În Arad, firimituri de Germania. Vrem o țară ca afară? Pregătiți-vă să vedeți România cu alți ochi.
În ultimii 30 de ani, România s-a uitat spre Vest. Peste 3,6 milioane de români ne formau diaspora, la o numărătoare OECD din 2016. Între ei și milioanele de români de acasă e o legătură extrem de puternică – financiară, de dezvoltare, culturală, personală.
Toate acestea sunt reprezentate în harta interactivă de mai jos, care prezintă Indicele experienței de migrație în România. El arată cum variază această legătură dintre localitățile din țară și migrația externă.
Primele concluzii se văd clar înainte de a ne uita la toate detaliile hărții: Maramureșul, Bucovina, părți mari din Moldova și din Transilvania sunt mult mai dependente de migrație decât zona de sud a țării.
Acum, că am văzut care e legătura dintre fiecare localitate din România și migrația în străinătate, ne uităm la efectele acestei legături. Așa ajungem să aflăm cum a adus diaspora bucăți de Europa acasă.
Am descoperit aceste bucăți datorită lui Dumitru Sandu, sociolog cu bogată experiență în cercetarea migrației din această țară. El e cel care a formulat o teorie care spune că țara se modernizează prin intermediul migranților și al locurilor în care au ajuns să lucreze în străinătate. „Județele României se schimbă în funcție de unde sunt plecați majoritar oamenii de acolo” – așa sună teoria pe scurt.
Pe lung, ea poate fi explicată astfel: „Avem hărți ale României care spun că județele care au trimis mai mulți migranți în anumite țări urmează, în schimbarea lor pe drumul modernizării, în principal modelul de destinație”.
Pornind de la bazele de date adunate de profesorul Sandu și puse la dispoziția Panorama.ro, am creat o hartă interactivă care ne arată, la nivelul fiecărei localități din România, unde anume s-a plecat. E o redare vizuală în premieră în presa din România.
Ne uităm, deci, numai la principala direcție pentru fiecare unitate administrativ-teritorială (UAT). E un experiment prin care refacem, în amănunt, drumul românilor din localitățile de origine și până în țările în care s-au dus să muncească, să trăiască, să învețe.
Dacă facem un pas înapoi și vrem să vedem, prin simplificare, imaginea de ansamblu, iată cum ar arăta „bucățile de Europa” suprapuse pe județele României. Din marile orașe s-a plecat predominant către Marea Britanie și nordul bogat al Europei.
Europa importată
Firește, teoria lui Dumitru Sandu e una cu verificare parțială. Nu poți cuantifica și trage linii clare între aerul occidental adus acasă de românul care muncește în străinătate și cursul firesc al dezvoltării economice a României.
A doua notă de subsol ar fi că absolut toate analizele pe tema migrației românești se bazează pe date vechi. România nu a mai avut un recensământ din 2011. Cel din 2020 a fost amânat, din cauza pandemiei.
Cu toate astea, legătura există și e greu de ignorat.
Din multe privințe, România chiar s-a modernizat și încă se modernizează ca urmare a migrației în străinătate. Foarte important aici e că nu contează doar cât de mulți oameni au plecat dintr-o localitate în altă țară. Locul în care s-au dus (și de regulă se duc în același loc) are consecințe nebănuite pe termen lung.
Profesorul Sandu dă câteva exemple: din regiunea istorică Moldova, plecările au fost în special în Italia. „Atunci, Moldova se schimbă în sensul modernizării în principal pe model italian. Ai Banatul, Sibiul, Brașovul cu plecări preponderent în Germania – atunci tipul de modernizare din aceste județe e dat de ce au văzut oamenii aceia în Germania”, explică sociologul.
Alte exemple: „Care e partea din țară în care regăsesc majoritar influența Suediei, Danemarcei, Marii Britanii? În marile orașe. Populația din marile orașe, adică din București, Cluj, Constanța, Timișoara, nu are o țară specifică de destinație. Oamenii se duc în nordul dezvoltat, pentru că au nivelul de educație mai ridicat. Dar pentru Franța, de exemplu, cel puțin cu datele din 2011, știu că Maramureșul e zona cel mai mult aflată în contact prin migrație cu Franța. Cât despre Spania, toată lumea știe de Teleorman, Dâmbovița, județele din sud. Mai sunt două județe, în Transilvania, care sunt legate în special de Spania prin emigrație, iar acestea sunt Bistrița-Năsăud și Alba Iulia”.
Prof. Dr. Dumitru Sandu, sociolog, director al Centrului pentru Studierea Migrației, Universitatea din București
Cum se schimbă o țară de la distanță
La ce ne referim când spunem că localitățile românești se modernizează pe model străin? În primul rând, la schimbările de cultură, de mentalitate.
„Contribuția migranților la modernizarea actuală a României e în special cu dezvoltarea noii culturi instituționale”, spune Dumitru Sandu. „E vorba despre ceea ce, în limba engleză, e „institutional accountability” sau responsabilizare instituțională. Adică instituțiile să ia în seamă ce zice populația și să dea seamă populației – transparență. România e bolnavă din aceste două motive: demnitarii nu iau în seamă ce zice populația și ei nu dau seamă, nu e transparență”.
Dincolo de această nouă cultură instituțională, diaspora aduce acasă multe alte idei pe care le vede în străinătate. Familiile lor încep să adopte aceste mentalități. Vecinii, poate și ei cu rude în străinătate, fac la fel. Vecinii vecinilor, care nu au pe nimeni peste granițe, copiază noile mode, comportamente. De la vestimentație, la pretențiile pe care le au de la primar, la cum se uită la gunoaiele de pe stradă, cum își aranjează curtea, poarta și fațada casei, cum mobilează interiorul. Cum se cresc copiii în Occident și ce poate fi „importat”. De multe ori, fără să-și dea seama, migranții trimit toate aceste schimbări acasă. În două generații, schimbă o țară.
„Toate aceste schimbări de mentalitate prin migrație nu se rezumă la cei care s-au întors acasă”, explică Dumitru Sandu. „Toți cei care sunt în străinătate au rude, prieteni aici pe care-i schimbă după chipul și asemănarea lor. Eu, ca părinte, (din fericire, fiica mea a venit înapoi în țară) mă duc în vizite la copiii mei. Nu mă duc nici orb, nici surd. Învăț din ce e acolo. Sloganul zis în Piața Victoriei în 10 august 2018 a fost limpede: „Vrem o țară ca afară”. Aia nu e poveste. Vrem o țară ca afară”.
Cum funcționează aceste lucruri în exemplele de mai jos, pe care le-am găsit în comuna Rebra, din județul Bistrița-Năsăud? E un loc care s-a schimbat la față, după ce de aici s-a migrat masiv în Spania (mai ales în zona Madridului):
Italianul care a găsit Torino-ul în Suceava
Și dacă vi se pare că românii sunt subiectivi când caută bucăți de străinătate în propria țară, Panorama vă arată și perspectiva străină.
Pietro Cingolani este 1) italian; 2) antropolog; 3) cercetător care a studiat ani de zile migrația pe direcția România-Italia. Cingolani e autorul unei cărți de referință despre migranții români din Peninsulă. A scris și foarte multe articole despre diaspora noastră în țara lui.
De pe la sfârșitul anilor 2000, Pietro Cingolani a început să petreacă foarte mult timp în satul Marginea, din Suceava, considerat pionier în materie de migrație.
„Din Marginea, oamenii au plecat foarte repede în Occident, din 1993 chiar. Ce s-a văzut ulterior în alte localități din România cu privire la migrație s-a văzut mai întâi în Marginea și în alte sate pioniere”, explică el.
De la migrația masculină (bărbații tineri), la femeile care au mers unde le erau soții, la feminizarea migrației, acestea sunt câteva dintre trendurile…
mai mult, aici
articol deAlina Mărculescu Matiș apărut în panorama.ro,
[/cmsms_text][/cmsms_column][/cmsms_row]