Vineri, 16 februarie, la Librăria Humanitas Cișmigiu din București, a avut loc o nouă dezbatere prilejuită de prezentarea volumului „Regionalizarea. Către un model de bună guvernanță a României”, coordonat de Alexandru Cohal, Dorin Dobrincu, George Țurcănașu, apărut la la Editura Polirom. La eveniment au luat parte jurnalista Magda Grădinaru, universitarul Bogdan Suditu și autorii a patru dintre cele zece studii care compun volumul: Mihai Chiper, Alexandru Cohal, Dorin Dobrincu, George Țurcănașu.
Fotografii de Maria Cosor (Librăria Humanitas de la Cișmigiu) și A. Cohal
Dezbaterea a fost deschisă de Magda Grădinaru care a ținut să remarce că discuția pe care o provoacă volumul este una „foarte importantă”. „Un volum, aș fi spus document, dar o să-i spun manifest, pentru că are în spate și o acțiune civică foarte puternică. Dincolo de contribuțiile academice pe care le aduce, are marea virtute de a reseta sau de a repune pe masă, pe agenda politică, tema regionalizării”, a spus jurnalista.
Bogdan Suditu, conferenţiar la Facultatea de Geografie, Departamentul de Geografie Umană şi Economică, a Universităţii Bucureşti, a făcut o prezentare extinsă a cărții pe care o consideră „foarte interesantă și valoroasă”.
„Mi-a plăcut cartea din mai multe perspective. Unul la mână: e o carte interdisciplinară, ceea ce din ce în ce mai rar facem în România. Faptul că autorii cu formări inițiale diferite se apropie și își pun împreună experiențele, informațiile, metodele pe care le-au abordat sau le-au învățat în cadrul domeniilor istorie, lingvistică, geografie și nu numai e un plus pentru carte.
Al doilea lucru: e o carte științifică, dar accesibilă publicului care este scrisă în limba română. (…) Noi, universitarii, publicăm tot mai puține cărți, în limba română, pentru publicul larg, pentru a sprijini decizia publică, politică, pentru a sprijini construcția de dezbari despre teritoriu, în contextul în care, pentru noi, lupta este în prezent cum să facem să mai căpătăm un grad universitar în plus și pentru asta se scrie îngrozitor de mult în limba engleză, chiar dacă nimeni nu citește, dar toată lumea citează.
Al treilea aspect despre carte este fluența cu care a fost construită, logica foarte bună a cărții, care ajută orice cititor, chiar dacă el are o formație inițială, este un pasionat, un documentat al tematicii legate de legislație sau care este un cunoscător al teritoriului Moldovei, ca să simplificăm”, a spus Bogdan Suditu.
Au urmat expunerile celor patru contributori ai volumului prezenți la lansarea de la București. Câteva dintre considerațiile acestora:
Dorin Dobrincu:
„Cred că orice demers care privește o chestiune delicată și complicată, așa cum este cea a regiunilor și regionalizării, e obligatoriu să se raporteze la trecut. Din fericire, astăzi nu mai suntem în postura din 1990, când pur și simplu ne dădeam seama că aveam în spate o istorie pe care o învățasem la școală, care inundase canalele media, una profundă falsificată, mistificatoare, manipulatoare.
Moldova și Valahia sunt entitățile care au construit România. Ideea generală era de egalitate de tratament între cele două părți componente. Dar, în anii 1860, s-a pornit pe un curs care a dus destul de repede la centralizarea puterii la București, asta s-a întâmplat în timpul Iui Cuza, și legislația a mers în acest sens.
Dar, așa cum observa domnul Suditu, nu înseamnă că nu s-a discutat niciodată sau că nu existau argumente sau că nu erau susținutori puternici ai alternativei, care erau una de păstrare în viitor autonomiei locale, inclusiv regionale. Au existat proiecte care au pornit nu doar de la moldoveni, ci și de la munteni. Au fost discuții publice purtate de oameni politici de prim plan, nu de marginali. Avem o istorie bogată în asemenea dezbateri, în căutarea unor modele alternative. (…)
Această dezbatere a fost, practic, frântă de dictatorii care au venit peste România început din 1938. Vorbesc de dictatura lui Carol al II-lea, după aceea de legionari, Antonescu și, bineînțeles, de comunism. (…)
Sub Ceaușescu, centralismul, foarte agresiv, a fost la ordine a zilei și în retorică și în practică. Lucrurile nu s-au schimbat nici după 1989 în privința raportării la regiune din punct de vedere practic.
În privința dezbaterii, din fericire s-au făcut pași. Noi suntem aici și putem să dezbatem liber. Dovadă că există niște rafturi în care au ajuns lucrări din diverse perspective privind regiunile și regionalizarea. Adică s-au pronunțat istoricii, geografii, specialiștii în administrație și așa mai departe.
Marea problemă nu e că spațiul academic nu a produs, pentru că vedem că a produs, deși insuficient în opinia noastră și foarte rar interdisciplinar, ci că nu avem o dezbatere publică, la care să participe politicienii, instituțiile, ONG-urile, societatea civilă și membrii corpului academic.”
George Țurcănașu:
„Am considerat că e necesar și să scriu și câteva pagini din zona aceasta teoretică despre ceea ce înseamnă teritoriu, ceea ce înseamnă teritorialitate. Teritoriul nu e un simplu spațiu suport al activităților umane, ci omul este practic consubstanțial teritoriului. (…)
Marea problemă a regiunilor mici este că nu sunt competitive în planul european. Dacă vrem să creăm un handicap regiunilor, le facem așa, de tip sovietic. Dacă vrem, însă, să avem niște regiuni care își vor câștiga în competitivitate în Uniunea Europeană, trebuie să le facem mai mari. (…)
În lipsa unui nivel superior administrativ, colaborarea interjudețeană este foarte mică. Altfel ar colabora, eu știu, Suceava cu Iașiul și Bacăul, în interiorul aceleiași regiuni. Iată, de pildă, insuficiența funcțională a județelor sau a regiunilor mici: în 2020, cel mai afectat județ de pandemie a fost județul Suceava unde a colapsat sistemul medical. În câteva zile, de fapt, a colapsat și sistemul medical vecin, din județul Botoșani. Și atunci a intervenit conducerea militară. Dacă am fi avut o regiune funcțională, cu o prefectură sau o direcție regională de sănătate, lucrurile s-ar fi putut rezolva în plan regional. Până la urmă, lucrurile s-au rezolvat în interiorul regiunii prin detașarea unui mare număr de medici de la Iași, care, îmi pare, cam 50% dintre medicii de spital din regiune.
Mihai Chiper:
„Problema mare este că politica centralistă lasă pe din afară sau folosește jumătăți de măsură, atunci când e vorba de securitatea anumitor zone. (…)
Această politică a început la vreo 15 ani sau 20 de ani după unire, mai exact după războiul de independență. Moldova, care se afla până atunci pe picior de egalitate în ceea ce privește distribuția forțelor armate, a structurilor de comandă, trece brusc într-o situație de inferioritate prin construirea unor fortificații exact la câțiva kilometri de fosta graniță.
Practic, regatul a fost rupt în două, iar Moldova a devenit automat un fel de scut pentru zona centrală de apărare fixată pe București și Muntenia. De aici lucrurile au mers extrem de nefavorabil pentru Moldova.
Au fost blocate investiții de căi ferate. Pentru că dincolo de fortificații era o zonă care putea fi cedată ușor. Așa încât, de exemplu, calea ferată Bârlad-Galați a fost blocată 20 de ani, din ordin direct, prin veto-uri date din Ministerul Apărării. Direct, scurt și fără comentarii. Doar după proteste parlamentare, după presiuni extraordinare, s-a putut face, după 20 de ani, o linie cu calea ferată care să lege Bârladul de Galați. (…)
Faptul că astăzi, după 2014 mai ales, odată cu invazia Ucrainei, tot ceea ce au putut pune pe masă românii a fost reactivarea acestei porți a Focșanilor, ce creează probleme de fapt enorme Moldovei.
Polonezii, după Bucea, care aveau un fel de poartă a Focșanilor pe Vistula, au împins această linie de apărare exact pe grăniță. Acum înființează și dezvoltă diviziile mecanizate, adică tancuri, tot ce trebuie ca să-și apere fiecare bucățică. La noi apărarea este undeva la 300 de km de grăniță.
Războaiele sunt imprevizibile. De la o zi la alta, de la o săptămână la alta, pronosticurile se pot schimba. Moldova nu își poate permite să rămână într-o poziție incertă. Cu atâta nesiguranță și insecuritate în jur, investițiile pot fi amânate în Moldova. Economia poate fi grav afectată. Oamenii pot pleca din cauza climatului nesigur. Imediat se poate goli o regiune. Și pleacă cei mai buni, cei mai capabili, cei care au antenele cele mai ascuțite. De aceea spun: dați o șansă Moldovei”.
Alexandru Cohal:
„Contextul e foarte important la lingviști și la istorici. Deci trebuie să ne aducem aminte că limba română este și ea o construcție recentă, în sensul în care ea a fost normată la sfârșitul secolului XIX. Și că ea a devenit un instrument al statului, odată cu înfințarea statului român modern. Modelul testat românesc a fost cel al centralismului francez și modelul lingvistic românesc a urmat același pattern. Trebuie spus că românizarea lingvistică nu a fost o altceva decât ecoul unor politici similare din acele epoci în Franța, în Italia.
Apoi, mergând în istorie, trebuie să vedem că celelalte țări care au avut același model au avut un parcurs un pic diferit, pentru că istoria a fost diferită. Noi am plonjat după anul 1866 în perioade destul de negre, care au culminat din păcate în România cu național-comunismul, cu crearea omului nou care gândea într-un singur fel și vorbea într-un singur fel. (…)
Plecând de la această omogenitate mai mare a limbii române, față de ce se întâmplă pe teritoriul Italiei sau Franței, și tipul de răspuns al teritoriului lingvistic a fost diferit în sensul de a suporta mai ușor omologarea lingvistică. De ce spun omologare lingvistică? Pentru că un instrument de stăpânire a teritoriului, cum ne-au învățat francezii de secolul XIX, este acela de omologare lingvistică, deci de ștergere a diferențelor locale și regionale. (…)
Ce anume caracterizează o comunitate lingvistică? Două lucruri care se întâmplă simultan: pe de o parte tendința de a agrega, de a fi împreună, ceea ce avem la nivelul național, limba literară, pe de altă parte, aceeași comunitate, din punct de vedere sociologic, are nevoie să se diferențieze interior, simțim nevoia să fim și diferiți. Și, fiind împreună în mod național, aceste două tendințe sunt universale peste toate societățile moderne”.
înregistrarea dezbaterii, în link-ul de mai jos:
