O știre care a atras atenția la sfârșitul săptămânii trecute a fost aceea că activitatea în portul Constanța s-a blocat. Cauza blocajului a fost că o parte din importurile și exporturile din porturile ucrainene de la Marea Neagră s-a mutat la Constanța. Rezultatul a fost că într-o lună cantitatea de mărfuri care a ajuns în cel mai mare port românesc a crescut foarte mult. Prima reacție a unor comentatori români a fost să dea vina pe ucraineni și să ceară un tratament preferențial pentru mărfurile produse în România față de cele care vin sau pleacă spre din sau spre Ucraina.
Se uită, însă, un lucru esențial. A trebuit să apară războiul din Ucraina pentru a afla că jumătate din capacitatea de feroviară a portului Constanța este blocată de infrastructura veche, nefuncțională și de câteva sute de vagoane ruginite care zac în port.
Iar acest lucru se întâmplă de ani de zile fără să se poată găsi o rezolvare.
Acum, ministrul transporturilor a anunțat că guvernul pune la dispoziție din Fondul de rezervă 200 milioane de lei pentru a descongestiona căile ferate din port și a le reabilita. Trebuie, însă, să avem în vedere că un astfel de proiect poate dura chiar și câțiva ani. Va fi nevoie de studii de fezabilitate, de licitație; probabil, vor fi contestații, va urma alegerea companiilor care să execute lucrările și astfel va trece timpul. Ceea ce nu s-a făcut de ani de zile este puțin probabil să se întâmple peste noapte.
De altfel, portul Constanța a devenit o adevărată legendă urbană. Mulți români jură cu mâna pe inimă că olandezii vor să ia portul românesc de la Marea Neagră. Se uită, însă, că nu a existat nicio guvernare care să își propună să vândă pachetul majoritar de acțiuni al Administrației Portului și nici partea olandeză nu a făcut vreo ofertă concretă.
Eurostat, institutul de statistică, a publicat un clasament al porturilor europene realizat în funcție de cantitatea de mărfuri tranzitată. Spre surpriza multora, Constanța nu se află nicidecum între cele mai mari porturi din Europa, ci este abia pe locul al 14-lea.
Clasamentul Eurostat arată că între percepția publică și realitate este o diferență mare. De exemplu, între Rotterdam, cel mai mare port din țările Uniunii Europene, și Constanța este o diferență de mărfuri tranzitate de 10 ori mai mare în favoarea portului olandez.
De fapt, portul Constanța nu este nicidecum printre cele mai mari din Europa, iar acest lucru este cauzat de lipsa investițiilor în infrastructura portului și în cea care face legătura cu interiorul țării. România reală ne arată că, de mulți ani, câteva sute de vagoane de marfă stau ruginite în port blocând o bună parte din capacitatea de aprovizionare pe calea ferată fără ca nimeni să miște un deget.
Dincolo de problemele portului Constanța, semnalele care vin dinspre economia românească sunt îngrijorătoare fără să fie, însă, luate în seamă de Guvern. Sau mai exact fără ca Guvernul să găsească soluții potrivite. Inflația a urcat și pe cale de consecință au crescut și dobânzile. Dar, măsurile guvernului nu sunt foarte eficiente pentru a proteja consumatorii vulnerabili, persoane fizice sau companii.
Este relevant faptul că după ce a fost anunțat ajutorul pentru persoanele cu venituri reduse, abia acum membrii guvernului își dau seama că va fi complicat să transmită, într-un timp scurt, trei milioane de carduri, modalitatea prin care oamenii ar trebui să primească sumele alocate.
În plus, actualul guvern este cel mai puțin interesat de reforma administrației publice. Executivul crește constant numărul de angajați în sectorul public și nimeni din Guvern nu mai vorbește despre o restructurare a aparatului bugetar. De asemenea, tot mai mulți funcționari publici cer salarii mai mari, concedii de mai lungă durată și sporuri mai multe. Și le obțin.
În tot acest timp, împrumuturile României sunt tot mai mari și tot mai scumpe. Cu ce seamănă toate acestea? Cu pași mici, dar siguri către intrarea într-o criză.
un articol de Constantin Rudniţchi, apărut în RFI România, 9 mai 2022
