România se află în pragul unei crize economice care se anunță dură pentru populație. Inflația a ajuns la cifre care amintesc de finalul anilor 1990: rata anuală a urcat la 13,8% în luna aprilie.
Totul s-a scumpit. Cele mai consistente măriri sunt la gaze naturale (+85%), cartofi (+41%) și energie electrică (+40%), ne spune Institutul Național de Statistică. Dar nu e nevoie de date oficiale pentru a ne da seama și singuri că viața devine din ce în ce mai costisitoare. Tot mai des ieșim din magazinele alimentare cu o sacoșică de produse și cu ochii în bonul fiscal căutând să înțelegem pe ce am dat totuși 100 de lei, că de fapt nu am luat mai nimic.
Există în economie o anumită inerție care face ca efectele rele să nu se vadă imediat. Urmează un an din ce în ce mai greu pentru români și pentru toată Europa, de fapt.
„O nenorocire nu vine niciodată singură” spune o vorbă veche și azi, din păcate, este groaznic de adevărată. Trebuie să suportăm consecințele economice ale războiului declanșat de un mafiot nebun, în timp ce suntem conduși de cei mai incompetenți politicieni pe care i-a avut România la conducerea sa în ultimii 30 de ani.
Prin urmare, veștile nu pot fi decât proaste: Ministerul de Finanțe se împrumută cu incredibila viteză de 1.286 de euro pe secundă, în special din străinătate, 2 din cele 4 proiecte de autostrăzi din PNRR au mari șanse să fie ratate, exploatarea gazelor din Marea Neagră, o sursă enormă de venituri, e în continuare blocată.
România a pierdut din nou șansa de a fi cu adevărat lider regional în estul Europei – visul eșuat al cam tuturor liderilor români de la Ceaușescu încoace – din cauza orgoliilor stupide și a micimii intelectuale a celor care fac politica externă. Polonia nu a pierdut vremea, a devenit un hub real între NATO și Ucraina și este liderul recunoscut al Flancului Estic.
Iar rezervoarele sale de gaze naturale sunt 80% pline, cel mai mare nivel din Europa.
Ce se întâmplă când „se întâlnesc hoțul cu prostul”, ca să rămânem pe aceeași linie a vorbelor populare, și fac împreună un Guvern? Răspunsul e simplu: ne fură și cred că și noi suntem la fel de proști ca ei și nu vedem.
Dezastrul e garantat. În loc să accelereze aplicarea PNRR în infrastructura rutieră, ministrul Transporturilor creează un scandal interetnic pe o temă complet nesemnificativă. Chiar falsă.
Sorin Grindeanu nu e jignit de faptul că Moldova are șanse mari să rămână fără autostradă până în 2030, în schimb țipă că au cântat niște suporteri maghiari imnul secuiesc într-o țară în care ești încă liber să cânți ce vrei tu.
În schimb, șeful guvernului din care face parte și Grindeanu cedează presiunilor UDMR, care luptă murdar să-și salveze protejata de la conducerea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI).
În loc să ajute Ucraina să lupte cu agresorul de la Moscova, care nu ascunde că și-ar dori din nou România în sfera sa de influență și afară din NATO, Ministerul de Externe îl scoate din informările ministrului pe Armand Goșu, cel mai bun specialist în spațiul rus din România.
Vina expertului: a arătat goliciunea „împăratului” Aurescu, omul care confundă orgoliile sale de om mic cu interesele strategice ale statului.
Să-i ignori pe Armand Goșu și pe Cosmin Popa, istorici vorbitori de limba rusă, care urmăresc de multă vreme ce se întâmplă la Moscova, dar premierul să ia consilier personal pe controversatul Iulian Chifu, personaj care se dă în bărci de ani de zile cu dictatorul din Azerbaijdan și care a ridiculizat-o pe Maia Sandu când aceasta era în opoziție, arată nu doar că ești rău intenționat, ci și că acest guvern e coordonat de personaje meschine cu pretenții de mari politicieni.
Vine o criză economică enormă, scriam la început. Iar hoții și proștii care ne conduc habar nu au ce să facă pentru a reduce impactul asupra fiecăruia dintre noi în afară de promisiuni și acțiuni populiste care ne bagă și mai rău în groapă.
Ciucă, Ciolacu, Câciu se comportă ca românul ăla care nu poate să-și plătească creditele la bancă, dar le mai face cinste cu un rând de rachiu ieftin comesenilor, în „contul” deschis pe numele lui „pe caiet”, la crâșma care e la un pas să nu-l mai primească pentru datoriile prea mari neachitate.
În general sunt un optimist. Acum, însă, mă sperie anii care vin cu acești indivizi la conducerea României. Și, din păcate, nu văd de unde ar putea apărea salvarea.
Mâine va fi, într-adevăr, mai rău.
un articol de Răzvan Chiruță, apărut în presshub.ro, 11 mai 2022
