Despre Securitate, actualele servicii secrete și rolul lor în statul român și în societate, într-un interviu cu istoricul Dorin Dobrincu, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, apărut recent în publicația franco-română Regard.
Este amprenta Securității comuniste încă prezentă în activitatea serviciilor de informații ale României?
Dorin Dobrincu: Creată la 30 august 1948, după model stalinist, Securitatea fost o poliție politică, menită a servi regimul comunist. Și nu s-a schimbat niciodată din acest punct de vedere. Ea a fost desființată formal, prin decret, la 30 decembrie 1989, în contextul prăbușirii regimului comunist din România. În realitate a fost vorba de o trecere mascată a vechii structuri represive în slujba noii puteri politice. Securiștii au primit curând haine cu o croială nouă, dar utilizând același material. Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Direcția Specială de Informații/UM 0215 au devenit parte a sistemului instituțional postcomunist la începutul anului 1990.
Activiștii comuniști s-au integrat în cea mai mare parte în Frontul Salvării Naționale, ulterior și în alte partide de sorginte național-comunistă, precum România Mare, Partidul Unității Naționale Române și Partidul Socialist al Muncii. Unii dintre ei au intrat, după cum știm, chiar și în partidele care invocau un patrimoniu istoric democratic. Cât despre securiști, mulți dintre cei ieșiți la pensie/trecuți în rezervă, la fel și destui dintre informatorii poliției politice s-au regăsit în partidele postcomuniste, au ajuns în Parlament, au condus instituții, au făcut avere ori au influențat opinia publică. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele trei decenii în politică, administrație și economie ar fi imposibil de imaginat fără moștenirea Securității. Nu este vorba doar de instituții, ci și de un întreg imaginar și de practici sociale.
Chiar dacă au cunoscut schimbări interne, chiar dacă au intrat în relații de colaborare cu structurile de informații occidentale, chiar dacă șefii politici ai acestora au făcut declarații de distanțare de vechea Securitate, actualele servicii românești de informații păstrează încă o anume memorie instituțională de sorginte securistă. Asta s-a văzut în modul în care au funcționat organizațiile „profesionale” ale foștilor securiști, în volumele, revistele și articolele publicate, în prezența în emisiuni de radio și televiziune, în unele monumente pe care le-au ridicat în spațiul public. Vechii securiști au fost protejați în diferite moduri de urmașii instituționali. Toți au primit pensii speciale, indiferent de grad și funcție. Mai mult, ei au fost tratați în casele de odihnă ale SRI, au fost adesea prezenți la momente aniversare sau comemorative ori au fost înmormântați cu onoruri militare. Activitatea lor represivă a fost cel mai adesea ocultată.
Ce tip de relație există între societatea românească și serviciile secrete?
Dorin Dobrincu: Serviciile secrete joacă un rol extrem de important în statul român și în societatea românească. Este vorba nu doar de instituții, ci de rețele de influență, prezente în partide, mass-media, universități, culte religioase, afaceri etc. Periodic au izbucnit scandaluri în jurul „acoperiților” din aceste zone, unii s-au detonat în public, ceea ce nu i-a împiedicat pe destui dintre ei să se prezinte în continuare ca persoane onorabile, eventual victime chiar ale serviciilor secrete.
Dincolo de legende, în societatea românească există o atitudine ambivalentă când vine vorba de serviciile secrete. O parte a societății consideră că acestea au fost și sunt dedicate exclusiv binelui public, că apără interesele comune, perspectivă alimentată de o retorică emoțională și manipulatoare, în parte moștenită dinainte de 1989. O altă parte a societății privește cu neîncredere, chiar cu teamă creșterea puterii și rolului pe care îl au diferite servicii secrete în viața publică românească. Lipsa de transparență, secretomania, relația cu oamenii politici, pe diverse paliere ale puterii, lipsa controlului real al Parlamentului și scandalurile publice nu au făcut decât să alimenteze neîncrederea unui segment important al populației în structurile „din umbră”.
Istoria a făcut ca serviciile românești să colaboreze mult timp, decenii, cu serviciile ruse. Acum, sunt parte a infrastructurii de informații a NATO. În ce măsură experiența trecutului e utilă în prezent?
Dorin Dobrincu: Prin naștere, structură, ideologie și geopolitică, Securitatea a fost legată de MGB/KGB. Între cele două părți au existat – mai ales de la sfârșitul anilor 1950-începutul anilor 1960 – dezacorduri, tensiuni, schimbări parțiale de direcție, urmând directivele de la propriile partide comuniste, însă cele două poliții politice nu au întrerupt niciodată colaborarea până la dispariția URSS. Putem spune că ruptura de Rusia s-a produs treptat în anii 1990, în mod special după începerea negocierilor pentru ca România să intre în sistemele politice și militare occidentale, mă refer la NATO și Uniunea Europeană. Țin să precizez că des invocata colaborare externă cu serviciile secrete ale unor democrații veritabile nu trebuie să ne împiedice să vedem derapajele interne.
Ofițerii fostei Securități au lansat în spațiul public, în ultimele trei decenii, ideea unei expertize deosebite în combaterea serviciilor secrete sovietice. Personal aș fi reținut în privința aceste perspective. Nu-mi dau seama cât au învățat serviciile secrete românești din complicata relație cu serviciile secrete ruse (inclusiv în hainele sovietice). Poate am ști mai multe dacă aceste structuri ar fi mai atente la ce și cum comunică, dacă ar renunța la șabloanele interne și dacă ar evita intoxicarea propriului public.
Interviu realizat de Carmen Constantin, Regard, 18 mai 2023
