de Dorin Dobrincu
Vineri, 3 iunie 2022 a avut loc la Prefectura Iași o întâlnire dedicată autostrăzii A8, Ungheni-Iași-Târgu Mureș. Au participat reprezentanții partidelor (PSD, PNL și PSD), ai asociațiilor civice (ÎpA8, MDM și MVA) și ai CNAIR.
Din motive profesionale (tocmai atunci avea loc Conferința Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”), nu am ajuns la acea întâlnire. Detaliile reuniunii mi-au fost însă relatate de colegii din asociațiile civice.
Pe scurt, a fost o întâlnire bifată și atât. Încerc să ofer câteva explicații.
1. Partidele folosesc aceste întâlniri doar pentru exerciții de imagine. Pesediștii îi acuză pe peneliști că nu fac nimic, cei din urmă nu rămân nici ei datori. Și asta chiar dacă au făcut o alianță la nivel național. Useriștii cer demisii pentru că nu se face autostrada. Într-o ficțiune, toate aceste partide, în ordinea de mai sus, au umplut Moldova de autostrăzi, regiunea se dezvoltă în ritm accelerat.
2. CNAIR – compania care gestionează construirea autostrăzilor în România – a trimis la Iași, ca reprezentant, o persoană aflată la început de carieră, fără experiență și fără nicio putere de decizie. Rămâne câștigul unei excursii la Iași. CNAIR pare un fel de stat în stat, nederanjată de niciun ministru, indiferent de culoarea politică.
3. Riscăm să pierdem banii din PNRR pentru capetele părții montane a autostrăzii A8. Motivele sunt politice și administrative.
De ce politice? Pentru că ministrul actual – din întâmplare pesedist, dar putea fi foarte bine și în altă parte – nu are curajul, poate nici priceperea, de „a rupe pisica” la Transporturi și CNAIR. Declaratul său „optimism moderat”, de acum o săptămână, e de fapt de sens contrar.
De ce administrative? Pentru că în CNAIR și-au găsit un loc călduț diverși indivizi plantați acolo politic, incapabili să miște lucrurile. Mai sunt și alte structuri administrative centrale sau locale care își fac treaba cu încetinitorul sau nu și-o fac deloc.
După atâția ani de conștientizare publică, de presiune civică pusă asupra politicienilor, instituțiilor publice, MT și CNAIR, am ajuns într-o zonă de stagnare. Oficialii prezintă în continuare desene frumoase, asumă termene, fac declarații când triumfaliste, când ocolitoare. Cert este că autostrăzile întârzie să se vadă în teren. Rămân doar în birourile din MT, CNAIR sau într-o sală a unei prefecturi județene.
Fără reprezentare politică adecvată, fără presiune pe autoritățile politice locale și centrale, infrastructura Moldovei se va dezvolta în pași de melc. Iar una dintre condițiile dezvoltării regiunii nu va fi îndeplinită.
