de Mihai Chiper
Judecătorii UE sunt de partea intereselor cetăţenilor români. De partea cui este justiţia românească?
Din 24 iulie, planul „marii prescripţii” executat pe şest pare dat peste cap de decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Judecătorii de la Luxemburg au constatat că instanţele româneşti au construit un tip de impunitate pentru infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale UE şi solicită instanţelor româneşti să nu mai respecte hotărârile Înaltei Curţi din România. 5512 procese penale închise după hotărârea CCR din 26 mai 2022 şi mai ales prin deciziile ulteriorare ale Înaltei Curţi sunt, astfel, repuse în discuţie. Şi multe alte dosare care erau pregătite.
Mecanismul pe tema prescripţiei ca lege mai favorabilă în procesele de corupţie a făcut ca numeroase VIP-uri să scape de răspunderea penală. Se construise o uşă din dos, blindată juridic, prin care erau strecurate cazurile mari de corupţie. Le ştim cu toţi cum ne-au râs în nas: Elena Băsescu, Elena Udrea, Darius Vâlcov, Nelu Iordache, Bogdan Olteanu, Hexi Pharma, ANRP etc.
Dar în România nu se discută nimic despre subiectul anului legat de aberaţiile unei justiţii potemkiniste. Sistemul a tras obloane impenetrabile peste ochii şi urechile românilor. Televiziunile ocolesc cu grijă momentul. Politicienii, partidele, ministrul Justiţiei, purtătorii de cuvânt de la CCR, ÎCJ tac mâlc, năuciţi de consecinţele acestui act nemaivăzut. E greu de obţinut o opinie chiar şi din partea unor voci mai libere din lumea judiciară, ceea ce arată teroarea tacită din sistem şi gradul de încolonare a conştiinţelor. În ţara în care judecătorii sunt suspendaţi de mai multe ori numai pentru că postează pe reţele sociale poze cu iarba din curte, cum să fluieri contra jupânilor?
E atât de mult şoc, încât Marius Voineag, şeful DNA prins în offside, face piruete penibile. Nu mai departe de săptămâna trecută, dădea ordin procurorilor să depună armele, adică să închidă toate dosarele de corupţie, în baza termenului general de prescripţie. DNA se „alinia” astfel hotărârilor ÎCJ şi CCR. După decizia judecătorilor europeni, acelaşi şef îşi aducea aminte că, în trecut, când DNA încă nu depusese armele şi apelase la toate căile de atac faţă de deciziile instanţelor, acţionase „just şi coerent”.
E unul dintre cele mai ruşinoase momente ale închipuitului nostru „stat de drept”, bazat pe făcături de instituţii ultrapolitizate, precum CCR, sau de judecătorii controversaţi de la Înalta Curte. Năuceala este atât de mare încât şi părerile experţilor sunt împărţite. Atât de divizate încât se observă, de fapt, cine vrea să continue planul prescripţiei şi cine mai doreşte să salveze ceva din catastrofala operaţiune juridică. Cum se va observa buna credinţă? Procurorii trebuie să declare recurs în casaţie pentru toate dosarele aflate încă în termenul în care se mai poate face asta; instanţele să nu mai ţină cont la faza de apel de deciziile de încetare a proceselor penale în primă instanţă şi cu atât mai mult în faza de dosare în curs, fără verdict.
Acest scandal expune dimensiunea şi profunzimea curentului suveranist din casta judiciară. Nu mai e loc de întors. Cei care vor pune sub semnul întrebării primatul legislaţiei UE nu se vor mai putea camufla în spatele hăţişului de legi, norme şi hotărâri. Casta judecătorilor din România are de făcut o alegere: obedienţă către cine le plăteşte salariile uriaşe, pensionări timpurii şi aranjează avansări netransparente în sistem sau servesc interesul public, al cetăţenilor.
Este de văzut cum se vor replia eminenţele cenuşii ale sistemului judiciar, cum vor pasa şi ce motive vor mai inventa pentru a nu respecta recomandările europene. Ne aflăm la începutul unui conflict dur, care tensionează relaţia cu UE şi riscă să înscrie România pe un curs de coliziune din cauza suveranismului juridic. În multe din cele peste 5000 de cazuri sunt implicate nume importante, reţele grele, legate cu toate firele la vârful politicii, care nu vor ezita să sponsorizeze din toate puterile curentul eurosceptic din societate. Lupta lor pentru impunitate este miza acestui conflict şi e greu de crezut că am văzut încă tot ceea ce sunt în stare.
articol apărut în Ziarul de Iași, 27 iulie 2023
