O persoană casnică este o persoană care își dedică timpul și energia pentru a îngriji gospodăria și a asigura buna funcționare a acesteia. Aceste activități includ pregătirea mâncării, curățenia, îngrijirea copiilor sau a altor membri ai familiei și multe altele. Deși aceste activități sunt esențiale pentru bunăstarea familiei și a comunității, ele nu sunt remunerate direct și, adesea, nu sunt recunoscute ca o contribuție economică importantă.
Economistul și laureatul Premiului Nobel, Simon Kuznets, atrăgea atenția asupra imperfecțiunii indicatorului economic cunoscut ca Produsul Național Brut (PIB), subliniind faptul că activitatea persoanelor casnice nu era inclusă în calculele acestui indicator. Când PIB-ul a fost dezvoltat pentru prima dată la începutul anilor 1930, „calculele sale erau limitate la valoarea monetară totală a bunurilor și serviciilor care au fost vândute”, ignorând elementele intangibile, dar importante din punct de vedere economic, printre care și cele legate de munca casnică, cum ar fi îngrijirea oferită de un membru al familiei sau întreținerea unei gospodării.
La nivel mondial, 80% dintre persoanele casnice sunt femei, care preiau mai mult de trei sferturi din munca de îngrijire neplătită și reprezintă două treimi din forța de muncă de îngrijire plătită. Femeile casnice desfășoară zilnic 12,5 miliarde de ore de muncă de îngrijire neplătite. Evaluată la salariul minim din fiecare țară, această activitate ar reprezenta o contribuție la economia globală de cel puțin 10,8 trilioane de dolari pe an, de peste trei ori mai mare decât valoarea industriei tehnologice globale. În statele cu venituri mici, femeile din zonele rurale petrec până la 14 ore pe zi desfășurând muncă de îngrijire neremunerată.
Cu toate acestea, munca neplătită are un impact semnificativ asupra economiei unei țări. Persoanele care își dedică viața muncii casnice contribuie indirect la bunăstarea economică generală, permițând altor membri ai gospodăriei să se angajeze în activități remunerate. Acest tip de muncă reduce necesitatea de a angaja personal pentru îngrijire sau pentru treburile casnice, economisind astfel resurse financiare pentru gospodării și contribuind la stabilitatea și funcționalitatea familiei.
La Recensământul Populației și Locuințelor din anul 2021, pe teritoriul României s-au declarat 1,2 milioane de locuitori cu statut de casnici, ceea ce reprezintă 6,14% din populația rezidentă a țării. Dintre acești 1,2 milioane de casnici, 81,5% sunt femei și 18,5% sunt bărbați. Pe criteriul mediului de rezidență, majoritatea casnicilor sunt localizați în mediul rural (71%), în timp ce doar 29% se află în mediul urban.
În funcție de grupele de vârstă, populația adultă între 45 și 54 de ani înregistrează cea mai ridicată frecvență a statutului de casnic, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Această categorie de vârstă se confruntă adesea cu dificultăți în reintegrarea pe piața muncii din cauza experienței anterioare sau a schimbărilor economice. Persoanele din acest segment pot fi afectate de stagnarea profesională sau de lipsa oportunităților potrivite.
Din punct de vedere regional, cei mai mulți casnici sunt situați în regiunile Nord-Est și Sud-Est Muntenia, numărând 375.000 de persoane cu acest statut, ceea ce reprezintă 40,23% din efectivele înregistrate la nivel național, cu o majoritate covârșitoare concentrată în mediul rural (75%).
Din punct de vedere al statisticilor județene, cei mai mulți casnici sunt înregistrați în județul Suceava, unde 9,93% din populația județului s-a declarat casnică la ultimul recensământ, ceea ce reprezintă, în valori absolute, aproximativ 63.000 de cetățeni, incluzând ambele sexe.
În aproape toate județele României, majoritatea casnicilor provin din mediul rural. O excepție notabilă este județul Hunedoara, unde situația se inversează, iar majoritatea sunt înregistrați în arealul urban, în special în zona orașelor miniere din Depresiunea Petroșani, un areal puternic afectat de șomaj și subdezvoltare economică în urma prăbușirii sectorului minier.
La nivelul județului Iași, sunt înregistrați 49.074 de casnici, ceea ce reprezintă 6,45% din populația județului. O majoritate covârșitoare a populației casnice provine din mediul rural, respectiv 84,4%.
Din perspectivă locală, cele mai ridicate ponderi ale populației casnice în raport cu populația totală a localității se regăsesc în următoarele comune:
- Comuna Vânători: 20,8% din populația totală a localității s-a declarat casnică;
- Comuna Șcheia: 20,5%;
- Comuna Balș: 19,9%;
- Comuna Victoria: 18,6%;
- Comuna Dagâța: 18,2%.
La polul opus se află Municipiul Iași, cu 1,52%, și comunele învecinate Valea Lupului (1,6%) și Rediu (2,59%). În general, localitățile din zona metropolitană a Municipiului Iași formează un areal geografic compact cu valori scăzute ale ponderii populației casnice, ceea ce indică o integrare mai bună a populației pe piața muncii locale.
Deși acest statut pare a fi o alegere personală adaptată specificului fiecărei familii, fenomenul populației cu statut casnic este adesea strâns legat de lipsa de oportunități pe plan local. Numărul casnicilor este frecvent asociat cu localitățile cu probleme economice și o rată ridicată a șomajului. Acest lucru indică faptul că statutul de casnic este, de multe ori, o evoluție forțată de la șomajul de lungă durată la o resemnare în fața lipsei de oportunități de angajare pe plan local. citește mai mult AICI
articol de Vicențiu Gabor, apărut în Ziarul de Iași, 24 septembrie 2024
