[cmsms_row data_padding_bottom=”50″ data_padding_top=”0″ data_overlay_opacity=”50″ data_color_overlay=”#000000″ data_bg_parallax_ratio=”0.5″ data_bg_size=”cover” data_bg_attachment=”scroll” data_bg_repeat=”no-repeat” data_bg_position=”top center” data_bg_color=”#ffffff” data_color=”default” data_padding_right=”3″ data_padding_left=”3″ data_width=”boxed”][cmsms_column data_width=”1/1″][cmsms_text animation_delay=”0″]
Cabinetul Cîţu se înscrie în lunga listă a guvernelor care evită discuţiile tranşante despre o foarte necesară reformă administrativ-teritorială, în condiţiile în care aproape jumătate dintre localităţile ţării cu greu găsesc bani pentru salarii, iar numeroase primării deservesc doar câteva sute de locuitori.
Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) îi lipseşte unul din domeniile în care toţi actorii politici ştiu că e nevoie de reformă, dar toţi o evită din cauza complexităţii şi a necesităţii unei bune negocieri politice între partide: reorganizarea administrativ-teritorială.
Primarul Emil Boc, unul dintre cei mai mari susţinători ai lui Florin Cîţu pentru şefia PNL, a scos de la sertar ideea reformei administrativ-teritoriale, un demers care a speriat însă fiecare guvernare, din moment ce ar presupune reducerea funcţiilor publice în teritoriu. Automat, un asemenea demers e nepopular, mai ales în rândul membrilor de partid cu funcţii, de aici şi reticenţa liderilor mai vocali din partidele aflate la guvernare.
Premierul Florin Cîţu a recunoscut dimensiunea problemei cu care se confruntă peste o mie de primării, dar aşteaptă rezolvarea de la sine a acesteia. „Sunt 1.250 de unităţi administrativ-teritoriale în România ale căror cheltuieli cu salariile sunt mai mari decât veniturile proprii sau veniturile totale chiar. Avem clar o problemă. Pot să vă spun că ne uităm şi am văzut propunerea domnului Boc în ce priveşte reorganizarea administrativă. Aş vrea să o facem cumva, să creăm motivaţia să se facă natural, adică să creăm proiecte în jurul cărora aceste unităţi administrativ-teritoriale să se unească”, a declarat Florin Cîţu, în cadrul unei întâlniri cu autorităţile locale din Alba.
Cifra anunţată de Cîţu, raportată la numărul total de localităţi, reprezintă circa 41% din primăriile din ţară.
O administraţie pentru 127 de locuitori
Într-adevăr, din cele aproximativ 3.100 de unităţi administrativ-teritoriale (UAT), adică oraşe şi comune, 89 de UAT-uri au sub o mie de locuitori, conform datelor de la ultimul recensământ, cel din 2011.
Judeţele cu cele mai multe comune care au sub o mie de locuitori sunt Hunedoara, cu 13 comune, şi Alba, tot cu 13 comune.
În Hunedoara, comuna cu cel mai mic număr de locuitori, dar care are totuşi primărie şi consiliu local, este Bătrîna, cu toate că la ultimul recensământ trăiau în localitate 127 de oameni. La fel e şi cazul comunei Bunila, care are însă 292 de locuitori, conform ultimului recensământ.
În judeţul Alba, cele mai mici localităţi cu primării sunt Rîmeţ (452 de locuitori) şi Ponor (498 de locuitori).
Conform Legii salarizării unitare, un primar al unei comune de până în 1.500 de locuitori are un salariu brut de aproximativ 10.000 de lei, în timp ce viceprimarul are un salariu brut de circa 7.000 de lei. Iar într-o primărie mai trebuie un secretar al instituţiei, un contabil şi cel puţin doi sau trei responsabili de compartimentele Juridic, Asistenţă Socială, Agricol, Urbanism, Stare Civilă şi Administraţie. Aceasta e structura comprimată la maximum şi pentru care trebuie găsiţi bani, inclusiv într-o comună care are doar câteva sute de locuitori. Consilierii locali sunt şi ei remuneraţi cu 10% din indemnizaţia brută a primarului.
Potrivit Codului Administrativ, localităţile cu o populaţie mai mică de 1.500 de locuitori au un Consiliu Local format din nouă membri.
Lipsă de consens în Coaliţie
În interiorul coaliţiei, părerile sunt împărţite, deşi linia generală este pentru discuţii aprofundate pe ceea ce ar putea însemna o regionalizare, care presupune inclusiv modificarea Constituţiei, dar şi o comasare a comunelor mici, unde lucrurile ar putea fi tranşate printr-o lege.
„La ora actuală, eu nu văd ca regiunile de dezvoltare economice să le transformăm în regiuni administrative”, a declarat deputatul UDMR Seres Denes, membru al Comisiei de administraţie din Cameră, pentru „Adevărul”.
Pe de altă parte, deputatul Florin Roman, fost şef al Comisiei de administraţie din Cameră, a subliniat faptul că la nivel de partid nu s-a ajuns la nicio variantă de lucru pe tema regionalizării.
Mai deschişi pe această temă sunt cei din USR-PLUS, liderul de grup de la deputaţi, Ionuţ Moşteanu, precizând că România e organizată „pe nişte structuri anchilozate”.
Referitor la comasări ale unor comune, Seres Denes a avut o poziţie clar împotrivă: „Sunt comune mici unde, de altfel, populaţia este scăzută, dar întinderea comunei este destul de mare. Noi nu avem interes să călătorească cetăţeanul zeci de kilometri până ce ajunge la centrul de comună. Se poate face un studiu foarte, foarte serios, însă nu trebuie să ţinem cont doar de criteriul de populaţie”.
În schimb, liderul deputaţilor USR PLUS vede ca pe o idee bună „lipirea” unor comune mai mici de unele mai mari, pentru a economisi bani. „Noi avem nevoie de un stat care să consume mai puţine resurse, mai puţini bani şi să fie mai eficient şi mai rapid, sunt comune care au structuri întregi de administraţie, în care mai sunt câteva sute de oameni”, a conchis Moşteanu, care e însă membru al unui partid care are doar câteva zeci de primari.
Pilda lui Bolojan
O părere total diferită de a colegilor săi liberali are Ilie Bolojan, actual preşedinte al CJ Bihor, recunoscut pentru faptul că acolo unde a condus o administraţie locală a încercat să o facă în mod eficient şi să reducă din costuri. „Boala sistemului public din România este supraîncărcarea cu personal, atât din punct de vedere al numărului de angajaţi, dar şi al salariilor în anumite sectoare unde sunt mult mai mari decât în sectoarele private. Ca atare, pierderile sunt foarte mari. Gândiţi-vă că într-o comunitate locală unde toţi banii care se încasează din taxe şi din impozite se duc pe cheltuielile de personal ale unei primării, şi poate nici nu le acoperă, înseamnă nu că acea primărie există pentru cetăţeni, ca să le ofere servicii, ci că cetăţenii există pentru ca oamenii ăia din primărie să aibă nişte posturi călduţe sau nu”.
Regionalizarea, abandonată de trei ori
Primele discuții despre regionalizare au fost purtate în timpul Guvernului Năstase, când premierul a vorbit despre posibilitatea împărțirii țării pe regiuni de dezvoltare. Subiectul a fost închis după ce maghiarii au venit cu ideea punerii accentului pe împărțirea țării în regiuni cu o identitate etnică bine definită.
Ulterior, în 2011, premierul de atunci, Emil Boc, a încercat o reorganizare administrativ-teritorială, prin comasarea județelor, dar UDMR s-a opus.
Ultima încercare a fost cea a Uniunii Social-Liberale, alianță care nu s-a înțeles pe noua împărțire administrativ-teritorială în 2013. Proiectul PNL prevedea împărțirea României în opt regiuni, fiecare având un guvernator şi un consiliu propriu, dar s-a lovit de opoziția PSD.
Citeste mai mult: adev.ro/qv29zt
Articol apărut în Adevărul, 21 iunie 2021
[/cmsms_text][/cmsms_column][/cmsms_row]