#VOCILEMOLDOVEI: Evoluții pe frontul civic: guvizii căzuți în undițele de partid și de stat

[cmsms_row data_width=”boxed” data_padding_left=”3″ data_padding_right=”3″ data_color=”default” data_bg_color=”#ffffff” data_bg_position=”top center” data_bg_repeat=”no-repeat” data_bg_attachment=”scroll” data_bg_size=”cover” data_bg_parallax_ratio=”0.5″ data_color_overlay=”#000000″ data_overlay_opacity=”50″ data_padding_top=”0″ data_padding_bottom=”50″][cmsms_column data_width=”1/1″][cmsms_text animation_delay=”0″]

de Dorin Dobrincu

În cultura politică din România anilor 1990 s-a încercat o distincție între spațiul politic și cel nonpolitic. Abia scăpată din chingile partidului unic, în mod explicit din strânsoarea comunismului, societatea românească căuta soluții la problemele locale sau naționale, încerca să copieze ce se întâmpla în alte părți ori să inoveze.

Exista o teamă – nu lipsită de oarece bază în acel context – că grupurile civice, asociațiile profesionale și sindicatele vor fi confiscate de partide, așa cum se întâmplase în lungile perioade de dictatură din istoria țării, în mod particular în timpul comunismului. Teama era mai ales față de FSN, urmașul PCR (partidul-stat) și antecesorul actualului PSD.

Și-a făcut loc în acei ani și ideea că era cel mai bine să te ții departe de politică, să nu te „murdărești”. Ca și cum interesul față de politică, implicarea în viața cetății erau rele în sine. Naivitate? La unii era vorba și de asta, însă la alții era lesne detectabilă o ipocrizie ambalată în declarații emfatice.

Ideea diferențierii civicului de politic s-a perpetuat în unele grupuri civice până astăzi. Partidele par să împărtășească și ele idei asemănătoare. Le și convine. Cu cât e dezbaterea publică mai anemică, cu cât critica la adresa jocurilor de putere e mai slabă, cu cât e concurența mai mică, cu atât mai bine pentru partide, indiferent că e vorba de PSD, PNL, USRPLUS, AUR și cine-o mai fi.

În condițiile unei culturi politice democratice încă destul de rudimentare, am putut vedea cum încearcă unii punerea unor bariere de vorbe în calea „devierii” spre politică a grupurilor civice. Monopolul politic e preferabil pentru jucătorii politici și pentru clienții lor, inclusiv cei mascați în diverse forme asociative, formale sau informale.

Cândva, la o ședință internă a unui ONG ieșean, un amic a ținut să-și exprime poziția față de accentele critice la adresa partidelor care nu-și respectă promisiunile cu privire la dezvoltarea Moldovei, în mod particular cu privire la construcția autostrăzilor. Omul a avut un îndemn explicit (citez aproximativ): „Trebuie să vă păstrați puritatea, să nu vă murdăriți cu atingerea de politică!” În paranteză fie spus, amicul respectiv făcuse politică, și încă la vârf, și la nivel local, și la cel central. Nu se murdărise.

Între timp, partidele mai vechi sau mai noi culeg la bucată activiști civici care au oarece capital de imagine. Și reușesc asta în pofida declarațiilor de amor perpetuu făcute de cei din urmă și de cei care le împărtășesc contorsiunile retorice.

Politicienii mai vechi sau mai noi se afișează, atunci când se dovedește convenabil, cu guvizii căzuți în undițele de partid și de stat. Drumul din undiță în găleată este foarte scurt, preț de un ciclu electoral.

Sursa foto: pixabay.com

[/cmsms_text][/cmsms_column][/cmsms_row]

Devino membru MDM