de Dorin Dobrincu
Campania pentru alegerile prezidențiale este în toi. Candidații discută mai ales pe marginea unor subiecte de politică internă care intră în atribuțiile premierului. Despre politica externă auzim rar câte ceva, despre apărare și mai puțin.
Crin Antonescu, unul dintre candidații cu șanse de a ajunge la Cotroceni, potrivit mișcătoarelor sondaje, susține că nu cedează nici o palmă de teritoriu românesc într-un scenariu agresiv al Rusiei. Și s-ar consulta imediat cu generalul în rezervă Mircea Mîndrescu. Domnul respectiv a fost anunțat, în urmă cu o săptămână, ca viitor consilier al lui Antonescu, în eventualitatea în care acesta ajunge președinte. Mîndrescu și-a petrecut o bună parte a ultimilor trei ani în studioul Antenei 3, unde a comentat, alături de alți confrați retrași la pensie, evoluțiile militare și politice de la răsărit de granițele noastre, uneori și pe cele interne.
Mai important este că acest general este pricipalul artizan al operaționalizării „Porții Focșanilor”, de care istoricul Mihai Chiper s-a ocupat în texte savante, articole de popularizare, emisiuni de radio și televiziune. După 2014, anul în care Putin a atacat Ucraina și a ocupat Crimeea, dar și părți din Donbas, generalul Mîndrescu a făcut parte din diverse comitete și comiții naționale și internaționale, alături de experți NATO, care au susținut și încă susțin următorul lucru: în caz de atac dinspre est, apărarea României se va face în adâncime, la 300 de km de granița de Nord, pe aliniamentul dintre Focșani și Galați, pentru a feri Bucureștiul de invazia rusă. Capitala trebuie apărată cu orice preț. Pentru asta fac exerciții trupele române în zonă, pentru asta s-au antrenat americanii cu tancurile Abrams, pentru asta au fost aduși cartografii francezi să facă hărți 3D, în scenariul acesta se simulează jocurile de război la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” de la Sibiu. În mintea generalului Mîndrescu, fie și temporar, până ajung ajutoarele NATO, regiunea Moldovei va fi cedată, abandonată, devenind teatru de război, cu toate consecințele care decurg de aici.
Întrebările legitime sunt: ce va afla Antonescu de la Mîndrescu în cazul unui atac rusesc? Care-i treaba cu „palma de pământ”? Această expresie îmi amintește de alți viteji politicieni români, din istoria noastră recentă, care în timp de pace au declarat, cu mâna la inimă și tricolorul pe chept, că nu cedează nimic, nicio palmă din pământul patriei. Când tăvălugul istoriei a venit peste ei și peste părinții, bunicii și străbunicii noștri, patrioții din vorbe au abandonat teritorii și cetățeni români, lăsându-i în mâinile unui imperiu care își fixează limitele acolo unde vrea el. Același imperiu a intrat, sub ochii noștri, într-o perioadă de refacere a granițelor și/sau zonelor de influență.
Cetățenii români care locuiesc în Moldova, regiunea estică a României, au motive serioase să fie îngrijorați când văd ce consilier pe apărare și-a luat candidatul coaliției guvernamentale. Antonescu poate crede că vorbele rotunjite oferă credibilitate, că teritoriile și oamenii expuși unui posibil pericol existențial pot fi mobilizați și apărați urmând sfaturile unui strateg precum Mîndrescu. Noi avem toate motivele să ne îndoim. Cu așa președinte și cu așa consilier vom fi în bătaia tuturor vânturilor.
Pentru cine vrea mai mult pe marginea subiectului „Porții Focșanilor”, recomand studiul lui Mihai Chiper, „Zona-tampon a României într-un conflict cu Rusia: Moldova în capcana de la Poarta Focșanilor”, în volumul Regionalizarea. Către un model de bună guvernanță a României, coordonatori Alexandru L. Cohal, Dorin Dobrincu, George Țurcănașu, Iași, Editura Polirom, 2023 (https://polirom.ro/-/7950-regionalizarea.html).
