Încă un text despre A8

de George Țurcănașu

Dragi cititori, nu aş vrea să percepeţi „sărbătoarea” de la Ungheni şi din proximitatea podului de panseluţe altfel decât cum a fost. Manifestarea de sâmbăta ce tocmai a trecut, unde au participat politicieni, unii impostori, alţii poate nu, oameni de bună credinţă, dar şi mulți gură-cască, nu a fost decât o acţiune electorală ieftină, praf în ochii alegătorilor. Nici un politician de la centru nu iubeşte Iaşul sau moldovenii, indiferent de care parte a Prutului ar avea domiciliul. Nu pot să-i suspectez şi pe politicienii locali de aceeaşi indiferenţă faţă de teritoriul de a cărui guvernanţă se ocupă, dar nici unul dintre aceştia nu se pricepe să aducă bunăstarea mai aproape de noi. Însă, ce au în comun politicienii de la centru şi cei din planul local? Faptul că se laudă!

Nici un politician nu are voie să se împopoţoneze că a făcut ceva pentru A8 (autostrada Ungheni – Iaşi – Târgu Mureş). Pentru că nu au făcut mai nimic într-un deceniu şi jumătate! Şi nici ca membrii ONG-urilor pro-autostradă să-şi însuşească nu ştiu ce victorii (închipuite!) de etapă în ceea ce priveşte A8. Nu avem deloc, dar absolut deloc garanţia că vor fi aşternuţi măcar 10 km de asfalt pe traseul ieşean A8 (de la intersecţia cu A7, la podul de peste Prut de la Ungheni) până în 2030 şi nici că această autostradă va fi terminată în următorul deceniu. Cei ce gestionează construcţia autostrăzilor în ţară au toate frâiele utile amânării proiectului A8: dacă nu intenţionează vreo firmă să depună contestaţii, le inventează sau le provoacă – cât e să faci un caiet de sarcini prost într-o manieră voită sau să amâni o licitaţie de dragul amânării sau a unei companii.

**

Acum câteva zile, Compania Naţională de Investiţii Rutiere (CNIR) anunţa cu emfază că a început procedura de licitaţie a tronsonului Leţcani-Ungheni al autostrăzii A8. Pe lângă importanţa sa interregională şi internaţională, acest tronson facilitează şi relaţiile dintre cel mai important pol economic şi de servicii al Moldovei cu hinterlandul său regional, dar şi relaţiile la scară locală, jucând rolul de centură de nord a Iaşului. Iată de ce nu ne e deloc indiferentă soarta acestei relaţii rutiere.

Acum două zile am avut o discuţie cu domnul Cătălin Urtoi care m-a lămurit în ce stadiu se află proiectul A8: A trimite documentația la Agenția Națională de Achiziții Publice (ANAP) este doar un demers obligatoriu pe care trebuie să-l facă o companie pentru a primi un aviz (cu un punct de vedere) înainte de a introduce documentația în SEAP (platformă online ce asigură transparența procesului și procedurilor de achiziții publice şi licitaţii). Tot înainte de a introduce documentația în SEAP este obligatoriu ca aceasta să primească aprobarea din partea Consiliului de Administrație CNIR cu privire la „Oportunitatea și Necesitatea demarării achiziției publice de proiectare și execuție pentru tronsonul Lețcani-Ungheni”. Abia după ce aceste etape procedurale au fost parcurse, urmează introducerea documentației în SEAP, clarificările între comisia de licitație și posibilii ofertanți cu privire la documentație, iar în cele din urmă stabilirea datei de către comisie până când pot fi depuse ofertele.

Avem deja suficiente detalii pentru a ne dumiri dacă acest tronson se află sau nu în faza de licitaţie.

***

Am să vă fac o mărturisire. M-am săturat să scriu despre A8. În mai mult de un deceniu, de când am început să scriu în Ziarul de Iaşi, am adus toate argumentele de care am fost capabil să le construiesc în favoarea A8. Le-am repetat, le-am răs-repetat în sutele de pagini scrise şi publicate fie în ZDI, fie în diversele rapoarte, scrisori deschise sau în volume de cercetare. Am ajuns până acolo încât utilizez şi fraze banalizate.

Vă propun câteva fragmente din cele mai vechi două texte (seria Moldova şi autostrăzile) pe care le-am identificat în arhiva ZDI – octombrie, 2013:

„Supărătoare este lipsa de coerenţă în proiectarea sistemului naţional de autostrăzi, dată atât de instabilitatea geometriilor, cât şi de ignorarea logicii inserţiei teritoriale în contextul unui spaţiu mult mai cuprinzător decât cel naţional. Este suficient să observăm cum «fâlfâie» desenul autostrăzii transcarpatice dintre Moldova şi Transilvania, pe diversele planuri ale sistemului autorutier românesc, să ne facem o idee despre lipsa de viziune a autorităţilor. Această autostradă ar deveni parte a unei legături transcontinentale importante pe relaţia Est-Vest. Ignorarea acestei legături reduce şansele României de a juca un rol important la nivelul relaţiilor continentale, mai ales că pe direcţia nord-sud, România se regăseşte mai degrabă într-o postură de «cul de sac». Este suficient ca Serbia, o ţară ce are o reţea de autostrăzi cuplată la cea europeană şi aproape definitivată, să fie acceptată în UE, pentru ca România să poată fi ignorată de marile fluxuri dintre Europa Occidentală şi Istanbul. Şi am avut la dispoziţie două decenii să construim o autostradă, care să se impună ca o relaţie alternativă! Confirmarea că ţara noastră nu se va putea insera eficient în sistemul autorutier european vine şi de la planul reţelei de autostrăzi din Bulgaria. În acest plan, între ţara vecină şi România nu este prevăzută nici o autostradă, ci doar şosele expres. Mai mult, dacă analizăm şi alte reprezentări cartografice, vom constata că Bucureştii, pe care autorităţile centrale încearcă în mod neproductiv să-l facă buricul autostrăzilor din România, nu va deveni decât un nod de importanţă locală în reţeaua europeană de autostrăzi.

[…]

Autostrada aceasta [A8] va fi singura relaţie majoră şi indispensabilă la nivel continental ce va traversa ţara noastră. Chiar dacă nu sunt «fani» ai acestei relaţii, invocând traficul scăzut şi cheltuielile ridicate, politicienii ar trebui să înţeleagă că există proiecte conforme structurilor teritoriale prezente, dar şi proiecte generatoare de noi structuri, iar autostrada transcarpatică dintre Moldova şi Transilvania face parte din cea din urmă categorie.”

George Țurcănașu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

articol apărut în Ziarul de Iași, 1 mai 2025

Devino membru MDM