de George Țurcănașu
Un top 3 al celor mai neinspirate dezvoltări rezidenţiale: nordul Luncii Cetăţuiei – comuna Ciurea (3), nordul cartierului Dacia (2) şi cireaşa de pe tort – dezvoltările de la nord de cartierul Agronomiei (1).
A. Despre îndesirea necontrolată a intersecţiilor
În dezvoltarea imobiliară ieşeană recentă (foarte probabil, şi de aiurea!) pot fi identificate câteva modele care jenează din plin mobilitatea urbană atât la scară infralocală, cât şi la scări superioare.
A.1. Ca aratul în pantă
Mulţi investitori imobiliari mărunţi sau medii construiesc cartiere de blocuri sau de case pe versanţii din Iaşi şi din proximitatea Iaşului, asemenea unor agricultori ce ară în pantă. Fiecare făşie îngustă construită are pretenţia unui acces rutier la şoseaua principală. Atunci să vezi (i)mobilitate rutieră! Din 40 în 40 de metri, uneori şi cu o ritmicitate de doar 30 de metri, avem câte o intersecţie. Dacă şoseaua în care debuşează traficul acestor minicartiere e şi una foarte aglomerată, baiul e mare. E şi cazul a patru blocuri turn apărute la nord de una dintre cele mai aglomerate intersecţii de la marginea de vest a Iaşului (Bulevardul Păcurari cu strada Canta). Accesul rezidenţilor la reţeaua rutieră are loc prin banda care urcă din subteran pe vectorul de ieşire din Iaşi.
Asemănător locuitorilor comunei vecine Valea Lupului, ale căror mai vechi autorităţi nu s-au gândit nici o clipă la cum vor lega eficient UAT-ul aflat în dezvoltare la reţeaua rutieră, şi aceştia sunt nevoiţi să o ia preţ de peste un kilometru, până vor ajunge la sensul giratoriu de la Era sau la intersecţia de la Antibiotice, pentru ca, mai apoi, să se înscrie pe sensul invers de deplasare, pe vectorul corect al destinaţiei. Astfel, mobilitatea locală aproape că dublează numărul de vehicule pe acest segment al drumului european.
Cele mai multe astfel de exemple le identificăm pe versantul din dreapta drumului dinspre Păcurari spre Rediu. E vorba şi despre cartiere de locuinţe colective, dar mai ales despre cele de case. Acestea se extind pe mai bine de doi kilometri din cei peste trei ce se interpun între intersecţia străzii Rediu cu Bulevardul Păcurari şi intrarea în vechiul sat. Aici succesiunea noilor intersecţii se face din 30 în 30 de metri. Această ritmicitate jenează traficul mai ales în orele de vârf.
A.2. Alte minicartiere lunguieţe
Identic în raport cu mobilitatea urbană se comportă şi minicartierele-fâşii de pe platourile din proximitatea Iaşului. Aceste entităţi lunguieţe reprezintă forma preferată de extindere a dezvoltatorilor rezidenţiali ieşeni. Pot fi identificate peste tot în zonele de extindere recentă: Miroslava, Valea Lupului, Rediu sau în Aroneanu, Bârnova sau chiar în Tomeşti.
Acest tip de dezvoltare rezidenţială generează intersecţii suplimentare, ce fac dificil de gestionat mobilitatea, foarte adesea, nu doar în timpul orelor de vârf. O dezvolare de tip unitate de vecinătate, cu o tramă stradală mai flexibilă şi mai adaptată condiţiilor de declivitate (care reduce şi riscul alunecărilor de teren), ce nu ar fi pus în loc sute de intersecţii, ar fi fost o opţiune mult mai bună.
A.3. Lipsa de armonizare a unor proiecte punctuale vecine reprezintă o altă sursă a îndesirii intersecţiilor urbane. Ca şi în cazul fâşiilor imobiliare prezentate anterior, pentru că fiecare dezvoltator îşi doreşte propriul acces la drumul principal, asistăm la apariţia unor intersecţii într-o vecinătate de câţiva zeci de metri, ce se reflectă într-o complicare a mobilităţii rutiere, ce devine la orele de vârf imposibil de gestionat. De data aceasta nu mai vorbim doar despre proiecte rezidenţiale. Cazul Jumbo a fost intens mediatizat, dar există şi alte astfel de situaţii dificil de gestionat: dezvoltările de pe situl fostei berării din Păcurari sau proiectul rezidenţial din proximitatea Lidl-Moara de Foc, ce are prevăzut un acces rutier propriu situat la vreo 40-50 de metri de teribila intersecţie din Canta.
B. Colinele însorite
Există şi câţiva dezvoltatori imobiliari ce au preferat versanţii cu expoziţie sudică pentru a construi cartiere de blocuri. Deşi ceva mai suple din perspectiva tramei stradale şi fără a impune intersecţii multiple, aceste cartiere îşi creează accesul către zonele centrale apelând la străduţe de importanţă secundară sau terţiară în economia rutieră a oraşului. Astfel, generează adesea ambuteiaje locale la orele de vârf. Exemple pot fi identificate în Bucium, pe versantul din spatele blocurilor din Păcurari sau pe strada Doctor Vicol.
Un top 3 al celor mai neinspirate dezvoltări rezidenţiale: nordul Luncii Cetăţuiei – comuna Ciurea (3), nordul cartierului Dacia (2) şi cireaşa de pe tort –dezvoltările de la nord de cartierul Agronomiei (1). (Pe data viitoare)
George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi