de Dorin Dobrincu
Până târziu în seara zilei de 8 martie 2024, politicienii de carton ai României și principalele trusturi de presă îi pregăteau pe cetățenii români să se împace cu ideea că, în disputa legată de Roșia Montană, vor trebui să plătească firmei Gabriel Resources Ltd. despăgubiri de până la 6,7 miliarde de dolari. Șoimii patriei ar crede că este un mizilic oriunde, nu doar în România. Pentru că nu sunt capabili să-și asume responsabilitatea, cei din capul structurilor politice și canalele de presă arondate acestora au căutat vinovații. Nu, nu era vorba de Victor Ponta și de PSD, nici de USL1, nici de urmașii acestora. Vinovați erau alții, ONG-urile, Dacian Ciolos, Nicușoar Dan etc., în general cei care le strică jocurile mafioților cu tricolor pe frunte. Deja se pregăteau rugurile pentru ei.
Numai că, surpriză, când părea că războiul este pierdut, iar discuțiile se purtau doar în jurul temei banilor, de unde îi luăm, ce mai tăiem, de unde mai împrumutăm, România a câștigat la Curtea de Arbitraj Internaţională. Mai mult, are de primit câteva milioane de dolari despăgubiri (cheltuieli de judecată și daune morale). Decizia poate fi contestată în termen de patru luni.
Pentru că eșecul e orfan, iar succesul are mulți părinți, imediat au ieșit politicienii autohtoni să se afișeze cu succesul care nu era al lor. Pentru că succesul – să o spunem direct, deoarece despre asta este vorba – este al echipei de juriști și avocați. Politicienii noștri au procedat cam tot așa cum fac cu sportivii români. Pare că ei au pledat la bară, cum altădată vor să ne lase să credem că ei au alergat pe teren ori au făcut ture de bazin. I-am văzut în această poziție, printre alții, și pe Marcel Ciolacu, și pe Marcel Boloș. Vitejii de după război.
Cazul acesta este un exemplu-școală de cum o temă serioasă, cu dedesubturi urâte, poate fi manipulată pentru ca unii să fugă de răspundere, să dea vina pe alții, pentru ca diverși inși să facă bani pe seama altora (acțiunile Gabriel Resources au crescut rapid în ultimele zile, potrivit unor date).
Îmi fuge gândul la ce s-ar întâmpla dacă am fi atacați de un imperiu. Spre exemplu, de unul din est. În loc să pregătească națiunea de luptă, în loc să transmită că trebuie să pocnim invadatorul cu ce avem la îndemână, politrucii ar transmite cel mai probabil mesaje de genul „Fugiți, totul este pierdut!” sau „Nu avem nicio șansă, trebuie să cedăm!”. Cu așa leadership politic și cu așa propagandă mascată în presă, aproape că nu mai avem nevoie de dușmani.
P.S. Avocații României au fost din casa de avocatură Lalive, din Geneva, și din casa de avocatură LDDP, din București, în frunte cu o doamnă, Crenguța Leaua. Frumos cadou făcut de o femeie, chiar de 8 martie, unei țări în care bărbații politici de top au dovedit că au curajul unui fluture de noapte. Un rol major în demersul care a dus la victoria României i-a revenit lui Attila Korodi, fost ministru al Mediului din partea UDMR. Omul acesta este mai român – în sensul cetățeniei asumate – decât toți incompetenții și iresponsabilii cu nume neaoșe cocoțați în funcții publice, care și-au arătat valoarea și în aceste zile.