Dacă „Moldova se dezvoltă“ ar fi fost o organizaţie onestă cu regiunea, componenţa ar fi trebuit să fie alta; nu laşi Vasluiul deoparte şi nu poţi pedepsi Bacăul, un oraş ai căror locuitori (poate!) chiar cred în discursul vis-a-vis de autostradă al politicienilor locali, deşi aceştia se află într-o gravă eroare! Până la urmă, poate avem nevoie şi de o autostradă Bacău-Braşov, bineînţeles, după ce ne vom fi construit A7 şi A8, cele două autostrăzi care ar asigura, deopotrivă, coeziunea noastră regională, dar şi relaţia cea mai eficientă cu zona centrală a UE. Nu poţi lăsa deoparte Focşanii şi, mai ales, nu poţi să ignori al doilea oraş moldovenesc – Galaţiul, foarte important în logica (re)construcţiei teritoriale a regiunii noastre, cu portul său fluvio-maritim putând redeveni o interfaţă reală între Moldova şi restul lumii.
Chiar şi cifrele economice ar fi în favoarea noastră, dacă clusterul moldovenesc ar fi fost alcătuit din cele 8 reşedinţe de judeţ. De la 2,3%, cât reprezintă cele şapte municipii (Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Piatra Neamţ, Roman, Botoşani şi Iaşi) în cifra de afaceri a României (3%, împreună cu componentele aglomeraţiilor urbane – cf. topfirme.com), am fi ajuns la 5,1% în cele opt reşedinţe (6% – în aglomeraţiile lor urbane). Poate veţi spune că nu e un salt spectaculos, dar asta reprezintă reflecţia teritorializării imperfecte a datelor statistice la sediul social al firmelor! În comparaţie, Clujul, Timişoara, Aradul şi Oradea contabilizează 8,5% din această cifră şi 10,1%, în aglomeraţiile lor urbane, iar Bucureştii (cu judeţul Ilfov) au 41,5% din cifra de afaceri naţională.
George Țurcănașu, Ziarul de Iași, 27 decembrie 2018
