scoala9.ro / Tânărul din Focșani care a vrut să fie profesorul pe care el nu l-a avut. „Să nu fac ce au făcut cei din gimnaziu cu mine”

Elevul Mădălin Ghiuler mergea șase kilometri pe jos, prin pădure și pășuni, din satul Mahriu, Vrancea, până la școala din comună. Ajungea rar nu doar din cauza distanței, ci și pentru că nu era deloc motivat. Abia la liceu, un colegiu tehnic din Focșani, a prins drag de învățătură. „Fie ultimul din bancă, fie primul din bancă, fie cel blond, fie cel brunet, toți trebuie priviți la fel și integrați”, spune astăzi tânărul de 26 de ani, profesor de matematică la Liceul cu program sportiv din Focșani. Știe că el a fost excepția, fiindcă regula sunt elevii care umplu statisticile Ministerului Educației la capitolul abandon școlar.

#VOCILEMOLDOVEI Educația și mareea de vorbe goale sub siglă de partid

Acțiunile organizate sub sigla România Educată poartă amprenta imposturii. A fost și cazul acțiunii desfășurate la Iași, în ziua de 7 august a.c., așa-numitul Forum al Educației, o umbrelă penelistă, care a adus în oraș un ministru și câțiva secretari de stat, alături de mai mulți politicieni locali, șefi de instituții controlate politic etc. Mai toți au în comun reunirea oportunistă sub flamura prezidențială și mareea de vorbe goale.

Libertatea.ro / Eleva Anului este din Vaslui. Își dorește o bibliotecă pentru copiii din satul ei: „Nu mi-e rușine de județul din care vin. Vreau să fac o schimbare”

Fata, care vine dintr-o comună vasluiană, vede în locul natal o oportunitate: aceea de a deveni un vector de schimbare. „Se fac multe glume despre județul meu, dar mie nu mi-e rușine de județul din care vin pentru că am cunoscut o mulțime de oameni care au ajuns cineva. Pe mine mă motivează că vin din Vaslui, mă ambiționează să fiu printre cei care vor să facă o schimbare”, a mai spus eleva, care face parte din grupul de inițiativă locală al copiilor, creat de Organizația World Vision.

pressHUB / Suntem o societate a cunoașterii? România tot mai needucată (3)

Pentru a ne convinge că societatea românească este una a cunoașterii, ar trebui să avem o conștiință cât se poate de clară a ceea ce știm și a ceea ce nu știm și o strategie cât de simplă privitoare la modul în care ne putem depăși ignoranța.
Ei bine, această conștiință mi se pare deficitară: accesul aparent neîngrădit la rețelele sociale și cele de televiziune au sădit în mintea oamenilor impresia că știu tot, iar dacă nu chiar tot, atunci destul cât să se exprime pe orice subiect, cu o pretenție la adevăr egală cu cea a unui savant.

pressHUB / Punctul de minim (România tot mai needucată 2)

Puterea politică din România s-a organizat într-un mod atât de complet și de rafinat, încât reprezentanții ei cei mai de seamă pot recunoaște „cu maximă onestitate” fie că România este „un stat eșuat”, fie că „s-a ajuns la un punct de minim cu calitatea educației din România”. Pot recunoaște asta nu doar fără să se întâmple ceva (asumare a responsabilității, recunoaștere a erorilor făcute, ba chiar demisii de onoare), ci chiar făcând din onestitatea lor cea tristă și lipsită de emfază o virtute: „da, distinși compatrioți, avem curajul de a spune că am însoțit în toți acești ani România spre eșec și educația spre un punct de minim, de aceea merităm să vă guvernăm în continuare”.

pressHUB / România tot mai needucată (1)

În vreme ce țările pe care le invidiem au făcut din informația structurată și din cunoașterea științifică principalul combustibil al dezvoltării, România continuă să acumuleze, chiar în timp ce scriu, în timp ce citiți, chiar sub această guvernare care se pretinde a „României educate”, decalaje și vulnerabilități economice și sociale, dar și să acumuleze datorii (nu doar financiare) pe spinarea generațiilor viitoare.