de Dorin Dobrincu
Este cât se poate de normal ca membrii comunităților locale să își dorească binele pentru orașele sau satele lor. Cei care vor în mod declarat contrariul sunt puțini. Însă probabil numărul celor dezinteresați de ce se întâmplă cu guvernarea, cu administrația și cu dezvoltarea este mult mai mare, posibil chiar la un nivel îngrijorător.
Zilele trecute, liderul unei organizații politice ieșene își îndemna urmăritorii de pe Facebook să vorbească Iașul de bine, să promovese orașul și valorile sale. Nobile gânduri!
Presupun că nu era vorba de promovarea peisajului, a monumentelor și oamenilor din trecut. Iașul stă relativ bine în această privință, cred că mai toată lumea e de acord. Ce ne facem însă cu prezentul?
Avem noi motive să ne mândrim cu administratorii bunurilor publice, în mod special cu oamenii politici? Putem defila cu Mihai Chirica? Sau cu Costel Alexe? Poate cu Maricel Popa? Eventual cu Cosette Chichirău? Cu Petru Movilă? Cu Alexandru Muraru? Cu Cezar Baciu? Cu Diana Șoșoacă? Sau poate cu cei mai puțin vizibili care își așteaptă rândul în spatele celor deja amintiți?
Oamenii aceștia sunt goi, ceea ce poate vedea foarte ușor oricine nu și-a abandonat gândirea critică în debaralele din sediile partidelor, în birourile anexă ale puterii, în cutele eșarfelor multicolore atârnate dezinvolt peste parpalace sau în borurile pălăriilor fistichii.
Putem fi noi mândri că nicio organizație politică ieșeană nu a reușit să promoveze vreun ministru – preferabil unul mai de Doamne-ajută – în noul guvern moșit de alianța Iohannis-Cîțu-Ciolacu? Iașul nu are niciun fel de influență politică la nivel național. Nu are nicio influență nici măcar în Moldova și nu reușește să mobilizeze această regiune pentru a-și urmări interesele mari și comune, proiectele capabile să o ajute să se dezvolte. Nici în precedentul guvern lucrurile nu au stat mai bine.
De ce stau lucrurile așa și nu altfel? Printre altele, și pentru că toți politicienii locali din partidele centraliste – PNL, PSD, USR, PMP, AUR – fac sluj în fața politrucilor buluciți în palatele din Modrogan, Kiseleff ș.a.m.d.
Când au putere și influență în găștile politice centraliste, cele locale promovează tot felul de amatori de transformatoare sau de tablă. Bune și acestea pentru a mai strânge bani de un cartier de vile sau de blocuri, pentru a mai face un conac kitschos sau pentru o excursie în vreun loc exotic. Adică pentru uzul personal.
Totodată, activiștii cu vertebre de limax îi primesc cu aplauze pe parașutiștii politici trimiși de la București, cu scopul de a îi reprezenta pe ieșeni în Parlament. Timp de câțiva ani se asigură salarii consistente unor inși buni de gură și/sau circ de proastă calitate la televiziunile de dezinformare ori lângă statuia lui Cuza.
Pentru politruci, binele public este un concept greu de înțeles și imposibil de interiorizat. Iar toate realizările oamenilor din comunitățile pe care le parazitează sunt văzute ca niște scări pentru ascensiunea lor politică și pentru chivernisirea propriilor clanuri.
Care sunt marile proiecte ale primarului Chirica? În afară de desenele și machetele pe care le tot vântura ocazional – când la Iași mai veneau Ponta sau Iohannis ori în timpul campaniilor electorale – a văzut cineva vreun proiect important finalizat? De stadionul municipal se aude ceva? Dar de sala polivalentă? Dar de filarmonică? Dar de școli și grădinițe? Dar de parcul industrial? Dar de măsurile contra poluării? Dar de vreun parc în cartierele de blocuri sau în apropierea acestora? Dar de vreo parcare amenajată după toate standardele (nu de cele improvizate în spatele Primăriei sau în fața Palatului Culturii, aceasta din urmă cedată gratuit celui mai „sărac” ieșean)?
Putem noi vorbi de bine cumătriile din Primărie, din Consiliul Județean, din companiile publice locale și din toate locurile unde oamenii sunt puși cu mâna pe criterii care rareori au de-a face cu competența, însă cel mai adesea cu obediența și interesul personal și de grup? Sau putem bate din palme când primarul se pregătește să își mai facă – din salariul de slujbaș public, desigur – un palat de inspirație „națională” în zona centrală a orașului? Sau putem trece cu vederea legăturile tuturor acestor dedicați slujitori ai interesului personal cu firmele căpușă, cu imobiliarii și șantajiștii profesioniști, cu asimionesii și zapodenii de Bahlui?
Vopsirea gardului care camuflează jungla politică ieșeană, unde sălășluiesc tot felul de carnasieri, este o amăgire. Una periculoasă pentru spațiul nostru public. Cred că avem nevoie în primul rând de spirit critic. Și de un efort comun pentru ca valorile și binele public să devină cu adevărat demne de apreciat și de promovat. Pentru asta trebuie ca politrucii actuali să dispară de pe scena politică. Sau – mai realist – măcar să devină marginali, iar organizațiile lor irelevante. Asta este valabil nu doar pentru Iași, ci probabil pentru toată Moldova și pentru ansamblul României.
