Unul dintre domeniile social-economice cele mai afectate de pandemie a fost mobilitatea populaţiei, iar modul de transport aerian, ce asigură deplasarea persoanelor pe distanţe mari şi foarte mari, s-a aflat cu siguranţă în topul replierii în 2020.
La nivel continental, unele dintre cele mai afectate aeroporturi au fost cele ce deservesc oraşele secundare la nivel naţional. Însă, pe fondul scăderii generalizate, avem o panoplie diversă de evoluţii. În estul Europei, a existat o categorie ceva mai rezistentă a aeroporturilor ce deservesc zonele de emigraţie activă, unde scăderea a fost de aproximativ 45-65%.
la Departamentul Geografie
din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Categoria aeroporturilor secundare e una fragilă atât din perspectiva economică (doar o parte a acestora aveau capacitatea de a se susţine financiar în 2019 – anul de vârf al dezvoltării lor), cât şi din perspectiva funcţională şi teritorială (mai ales!). Acest din urmă aspect se referă la rolul pe care-l joacă un aeroport în contextul economiei regionale. Reprezentând un reper de infrastructură ce cuplează sistemele economice regionale la nivel european şi mondial, aeroportul devine un obiect geografic extrem de important.
La nivel intra-regional, aeroportul poate fi privit ca un punct de convergenţă/ divergenţă a fluxurilor de pasageri. Ţinând cont că în estul Europei aeroporturile internaţionale secundare sunt creaţii recente (cursele externe sunt operate de cel mult unul sau două decenii), acestea nu au reuşit încă să creeze structuri teritoriale mature, din perspectiva fluxurilor de pasageri. Nu au reuşit decât în parte să-şi fidelizeze clienţii, să perenizeze fluxurile de pasageri potenţiali spre şi dinspre aeroport. Astfel, aeroporturile regionale sunt încă departe de a-şi fi validat centralitatea lor teritorială. Ca urmare, orice eveniment, de la darea în folosinţă a unui alt aeroport sau neînţelegerile dintre autorităţile aeroportuare cu firmele ce operează relaţiile cu aeroporturile externe regiunii şi până la situaţii grave, precum pandemia, poate duce la o dezechilibrare, adesea profundă a relaţiilor dintre aeroport şi teritoriu.
Aeroporturile României în anul 2020
În 2020, ierarhia celor 13 aeroporturi din România ce au curse regulate s-a modificat în raport cu anul 2019, doar în zona mediană. Suceava (189 mii pasageri, 430 mii – în 2019) a surclasat Craiova (159 mii; 515 mii) şi Bacăul (123 mii; 463 mii). Ultimul aeroport a fost câteva luni închis pentru lucrări de modernizare şi de refacere a pistei.
Top 5 a rămas acelaşi; Bucureşti-Otopeni (sub 4,5 milioane de pasageri; 14,7 milioane – în 2019), Cluj (899 mii pasageri; 2,9 milioane – în 2019), Timişoara (470 mii; aproape 1,6 milioane – în 2019), Iaşi (468 mii; puţin peste 1,3 milioane) şi Sibiu (228 mii; 744 mii).
Aeroporturile României în anul 2021
Deşi încă nu s-a încheiat acest an, conform evoluţiilor putem să estimăm cu un grad relativ redus de eroare atât ierarhia aeroporturilor, cât şi traficul de pasageri al acestora.
Conform estimărilor autorităţilor aeroportuare de la Otopeni, până la finalul anului, cel mai mare aeroport al ţării va avea 6,5 milioane de pasageri. Pe locurile următoare se vor situa aeroporturile din Cluj – peste 1,5 milioane de pasageri, estimaţi până la finalul anului, Timişoara – mai puţin de 660 de mii de pasageri, Iaşi – aproximativ 650 de mii. Surprizele apar de aici încolo: aeroporturile din Bacău (aproape 400 de mii pasageri estimaţi) şi Salcea-Suceava (aproximativ 330 de mii) vor surclasa cel mai probabil aeroportul sibian (aproximativ 300 de mii). Dintre celelalte aeroporturi, doar cel din Craiova va mai depăşi 200 de mii de pasageri.
Aeroporturile moldovene
După cum se observă, Moldova e relativ mobilă. Aeroporturile din Iaşi, Bacău şi Salcea-Suceava se vor situa pe locurile IV-VI în ierarhia aeroporturilor româneşti; foarte probabil, acestea vor însuma până la finalul anului 1,375 milioane pasageri. O valoare încă departe de cei 2,207 milioane de pasageri înregistraţi pe cele trei aeroporturi în 2019, în ciuda creşterii substanţiale a traficului din al doilea semestru al anului.
Deşi aeroportul ieşean deţine în continuare primatul între aeroporturile moldovene, ecartul s-a redus simţitor. Dacă în 2019, aeroportul ieşean deţinea aproape 60% din traficul înregistrat pe aeroporturile moldovene, în 2021 nu va mai deţine decât puţin peste 47%.
Din perspectiva numărului de destinaţii, calculat pentru săptămâna 10-16 august (cea mai activă lună), pe primul loc se situa aeroportul din Iaşi (26 destinaţii, dintre care 25 externe), locul al II-lea fiind ocupat de aeroportul băcăuan (14 destinaţii, toate externe) şi cel sucevean (12 destinaţii, dintre care 11 externe). Din punctul de vedere al numărului de operaţiuni de aterizare şi decolare, conform orarului de zbor, pe aeroportul din Iaşi s-au înregistrat 176 de operaţiuni (130 externe), pe aeroportul sucevean s-au înregistrat 98 de operaţiuni (80 externe), iar pe cel băcăuan, 94 (toate externe).
Această evoluţie a traficului a imprimat o dinamică a limitelor de recrutare a fluxurilor maxime de pasageri la nivel regional. Dacă în 2019, utilizând un model de interacţiune spaţială, majoritatea pasagerilor potenţiali din judeţul Iaşi, Vaslui, din aproape întregul judeţ Botoşani şi din marea majoritate a localităţilor nemţene îşi îndreptau fluxurile maxime de pasageri potenţiali către aeroportul din Iaşi, aprecierea relativă a aeroporturilor din Bacău şi Suceava au restrâns acest areal. Conform noilor valori, aeroportul din Suceava drenează acum fluxurile maxime de pasageri din municipiile Botoşani şi Dorohoi, iar cel din Bacău, fluxurile maxime din Roman şi Piatra Neamţ. Această repliere a limitei fluxurilor maxime de pasageri pentru aeroportul din Iaşi nu reprezintă neapărat un trend pentru o perioada mai îndelungată, având în vedere ca în viitorul apropiat vor fi introduse în orarul de zbor numeroase noi curse; dar un semnal de alarmă ar putea reprezenta pentru noile autorităţi aeroportuare! Acestea vor avea de gestionat un peisaj mai complicat al relaţiilor dintre aeroport şi teritoriu, mai ales că regiunea noastră de dezvoltare (hinterlandul principal al celor trei aeroporturi) are cele mai multe aeroporturi de talie importantă dintre toate regiunile de dezvoltare ale României. Deşi o densitate mare a aeroporturilor într-o regiune ar putea părea un avantaj, nu e chiar aşa. Slab ierarhizate, având dimensiuni nu foarte diferite şi orgolii subregionale manifeste de apărat, multe aeroporturi pot deveni un handicap pentru relaţiile externe ale unei regiuni. Un hinterland important poate susţine mai multe destinaţii şi frecvenţe aeroportuare, dar mai multe hinterladuri de dimensiuni modeste, nu! Într-o atare situaţie, o strategie comună a celor trei aeroporturi ar fi o întreprindere deloc de neglijat!
articol apărut în Ziarul de Iași, 25 noiembrie 2021